Zic eu,cât de bine-i toamna,(ne-ntrebat de cineva…
Sau că după cele zise ,e ceva ce-aș câștiga…)
Dar când vezi,atâtea roade,peste câmpurile-ntregi
Ce te-așteaptă,răbdătoare,să ajungi să le culegi…
În podgorii,e-o mireasmă și-o risipă de culoare,
De,te-mbie să lași totul,pentru-a mustului licoare…
Lanuri de porumb enorme,pomi cu fructe ca din carte,
Doldora-atârnând pe ramuri,de aroma lor s-ai parte.
………………………………………………………………………….
Sunt într-adevăr și…multe,dar,s-ai timp să le culegi,
Trebuie să renunți la…multe altele zile întregi.
Munca e istovitoare,iar timpul e limitat,
Doar ce cade prima moină și e totul terminat…!
Din zori,până seara muncă,nu mai știi de altceva.
Viața,toamna e frumoasă,…însă e și foarte grea!
Mai e-n plus,faptul că ziua scade-n timp ce noaptea crește,
Și tot avansând,în toamnă,permanent se și răcește.
………………………………………………………………………..
D’aia am ceva rezerve ,de fac o clasificare,
Care dintre anotimpuri,este cel mai de valoare.
Dar, concluzia știți care-i…( și cu bune și cu rele),
Toate-s ca niște…,izvoare,doar să știi să bei din ele!…
…………………………………………………………………………
Toamna-i însă,ca o mamă,darnică,apropiată,
Doar să știi,să o mai mângâi și s-o lauzi,câte-odată,
D’aia v-adresez îndemnul…și cu asta chiar închei,
Bucurați-vă de toamnă …și de viață,dragii mei!
Nicolaie Ionescu
Bacau,06.10.2022