Când Iisus,cu Ucenicii,sus,pe muntele Tabor,
Au urcat să se închine,dintr-un nor strălucitor,
Ce-a umbrit peste apostoli…,Glasul Sfânt,Dumnezeesc,
A-ntărit ce-avea să fie,pe tărâmul …pământesc.
Dumnezeu,si-a numit Fiul,în care-a binevoit,
Și,care spre Mântuirea pământeasc-a fost jertfit,
Și,s-arate-acea minune,pe-acel care a urmat,
Fața-n Izvor de lumină,și lucire a schimbat…,
Petru și Ioan și Iacov,cei care L-au însoțit,
Și au asistat la clipa,când Iisus a strălucit,
Întrebați despre Credința în Puterea Sa, Divină,
Tot Iisus le-a dat răspunsul,vremilor ce vor să vină…
Asta i-a-ntărit în Crezul că, El e Mântuitorul,
Cel ce-avea să se jertfească,pentru a salva poporul,
Cel ce-avea să scoată Lumea,din al Iadului Șuvoi,
Prin pre-zisa biruință-a Judecății de Apoi.
Luminata Sărbătoare,zisă “Schimbarea la Față”,
Să ne schimbe dar,în bine ,fiecare zi de viață,
Astfel, Lumea să triumfe în ce-i bun și, să devină,
Rai de liniște și Pace,Izvor veșnic de Lumină!
Nicolaie Ionescu
Bacau, 6 august 2024