Iertați-ne intenția de a vă răpi din timp. N-am făcut niciodată gestul de a comunica astfel unui demnitar local. Acum însă e ceva dureros pentru comunitatea mea, dar și a dumneavoastră, cred. Cine sunt voi specifica la sfârșit.
⦁ La intrarea în Parcul Cancicov – cum știți – există un bust al acestei personalități – mort în pușcărie la Rm. Sărat, fost ministru, membru al Academiei, onorat cu o mare distincție a Franței. Fiu al unei familii modeste, a lăsat posterității băcăuane Parcul, Policlinica veche, Oficiul Poștal 1, Biserica pictată de Nicu Enea în Cartierul CFR. A fost șef de promoție la Liceul Ferdinand (vezi arhiva) ca elev.
⦁ Lângă intrarea în Prefectura Bacău, exista un bust al marelui om Mihail Kogălniceanu – stil clasic, din bronz. În vremea lui, satul meu Berbinceni, jud. Bacău, era comună. Acolo mai există o clădire a Școlii Gimnaziale, pustie acum, rămasă din mandatul de Ministru al lui Spiru Haret; acum nu mai sunt copii în sat. Sunt orașul meu și satul meu natal. Bustul e ruinat.
Am avut onoarea să funcționez ca profesor la Colegiul Național „Ferdinand I”, precum și ca director, am organizat Centenarul Liceului – apărut în 1901 – unde au fost elevi sau profesori remarcabili, intelectuali, academicieni, universitari și specialiști. Ca titular al Uniunii scriitorilor români, toate acestea îmi sunt familiare și au devenit sensibile acum.
M-am adresat Dumneavoastră pentru că, din discursuri publice și din texte, am văzut că prețuiți valorile culturale și publice mai bine ca alții.
Grigore Codrescu,
profesor