Presupunem,că-i posibil,să trimitem o scrisoare
În trecut,la o adresă,unde știm că s-ar putea,
Periodic convocată, să se țin-o adunare,
Și,în plen de-audiență,s-o citească cineva.
După atenționarea, simplă,că este momentul,
Conform datei,locul,orei ,cum e în convocator,
Cu-Ordinea de zi știută ,să începă-evenimentul,
Astfel spre a fi citită,Scrisoarea din Viitor…
Într-o liniște deplină,cu toată lumea atentă,
Burebista,Ștefan,Cuza,orice alt conducător,
Din imensa list-a celor ,ce-n Istoria precedentă,
Au rămas eroi prin fapte în mintea românilor…
Ar începe,dând citire,înșirând ani ,fapte bune,
Tot ce după ei,urmașii,în milenii au zidit,
Să rămână geto-dacii,cunoscuți de-o-ntreagă lume,
Neam viteaz și demn și harnic,așa cum ei și-au dorit.
Treziți la realitate,de-un alt fel de-înșiruire,
Ce-ar spune,că-n fapt,urmașii,fost-au total altceva,
Când pe-o creangă,când pe alta și în fapte și-n gândire,
Ajungând până la urmă,popor rob,în țara sa…
Și că,pe pământul care,de-asupra și,dedesupt
Avea bogății imense,să ne țină traiul bun,
E acum,un sân de aur,la care au drept de supt,
Doar vicleni,dușmani din umbră,ai acestui neam străbun…
Că un sfert din muritorii,cunoscuți al nostru neam,
Au plecat s-adune-avere ,dând semn că puțin le pasă,
De copii crescuți de bunii,cu-ochii pironiți în geam,
Așteptând clipa în care ,li se-ntorc părinți-acasă…
Despre vatra milenară,nu s-ar mai zice nimic,
Despre dragostea de țară,despre mândrul Tricolor…,
Ci de baze militare ,de ținutul strategic,
Și de aventurierii ce conduc acest popor…
La final,cu ochi-n lacrimi,cititorul ar ofta,
Și onoratu-auditoriu,de amar fiind pătruns,
Ar rosti în rătăcire,”cum se poate-așa ceva!”
Și-o rumoare unanimă…”ce am fost și ce-am ajuns…!”
Eu,aș zice-n încheiere prin a binecuvânta
Jertfa tuturor acelor ce Istoria au scris,
Că mai bine-i să n-ajungă pân’ la ei Scrisoarea mea,
Chiar mă bucur ,că scrisoarea-i imposibil de trimis…!
Nicolaie Ionescu
Bacau,28.07.2021