Mama lor de știriști care se joacă cu nervii cetățănilor. Eu cred în libertatea de exprimare a presei, care vine documentată, din mai multe surse, când se transmite ceva important pentru cetățenii acestei țări. Cu ce începe sâmbătă seara, sumarul știrilor de la ora 19.00, o voce cu intonație sumbră, prezentarea la un post național de televiziune? A sunat cam așa: „Stare de alertă la graniță! Pericol de radiații! Revenim cu amănunte!” Eram cu tigaia în mână la bucătărie. Așa am rămas. Am închis repede aragazul. Economie. Bă…ești prost? Bă… ești nebun? L-a câte vieți s-au tocat cu războiul în ultimele luni, mai știi ce să mai crezi? Vroiam să fac două ochiuri. Tot așteptam știrea completă. Vine și soția panicată. Asta e! Am mai scos 3 ouă din frigider! Au băgat publicitate, spunând că revin în câteva momente. Butonez telecomanda pe la alte posturi cât începe să sfârâie uleiul. Nimic! Chestii normale. Scot din cămară și desfac borcanul cu murături, pregătit pentru salata Boeuf de Crăciun. Fie ce-o fi! Ce să mai aștept, mai apucăm? Știrea a făcut fâsss… exact ca și capacul borcanului pe carea abia îl deschisesem. A detonat o bombă neexplodată la Zaporojie A ars un transformator! O fi dat vre-n rus beat cu cizma în ea, ca în roata de la tanc, să vadă dacă mai ticăie. S-a intervenit rapid, totul e sub control, continuă un corespondent mai priceput, căruia i s-a dat legătura. Firesc, nu trimitea de la fața locului. În fundal se derulau imagini de ahivă. De ce prin genul acesta de știri îmi înoculați mie starea de teamă, mă faceți să-mi crească colesterolul. Vă pierdeți credibilitatea stimați jurnaliști care căutați numai senzaționalul. Nu ați citit povestea cu cei 3 purceluși? Dacă induceți lumea în eroare, exagerând faptele, cine o să vă mai creadă când suntem puși în fața unui fapt real?
Aron Pumnul