Am mai scris de Parascheva,Marea Sfântă Cuvioasă,
Ce,din fragedă pruncie,a-nțeles c-a fost aleasă,
Cum,la mare rugăciune,auzi la Liturghie,
Glasul lui Iisus,chemând-o:” lasă tot,si-urmeaza-mi Mie!”
Si-a plecat în lumi străine,până la Mormântul Sfânt,
Prea-Mărindu-l pe Mesia prin faptă și prin cuvânt…
Prin simplă și smerită viață,și,curat gând , credincios,
Dovedind cât îl iubește și-l respectă pe Hristos…
Dar,după noian de vreme,cum în vis s-a arătat,
S-a întors,iar în sătucul ei natal,în Epivat.
Unde și-a găsit odihna,ca o simplă muritoare,
În mormânt modest,în țărnă,pe un țărm retras,de mare…
Precum sfinții,peste timpuri,trupul ei a dost găsit,
Cum în clipa îngropării,parfumat,neputrezit,
Loc de cinste,în Biserici,credincioșii i-au găsit,
Și-al său nume-ntreaga Lume,în scurt timp a cucerit.
Cuvioasa Parascheva ,e iubită de popor,
Fiind curată Protectoarea de suflet,creștinilor.
Știut fiind,sfintele-i Moaște,peste tot unde au stat,
Mari minuni,cu mari foloase,credincioșilor le-a dat.
Azi,spre fericirea noastră,ai creștinilor urmași,
Pot găsi sfintele Moaște-n Catedrala de la Iași,
An de an,fiind serbată,cu mare smerenie,
În pelerinaj de suflet,pe pai’șpe octombrie.
Mai sunt doar câteva zile,s-ajungem și-n acest an,
Să cinstim prin rugăciune,în orașul moldovean,
Să rostim,prin acatistul închinat la Sărbătoare,
„Bucură-te Paraschivă Sfântă,mult folositoare…!”
Nicolaie Ionescu
Bacau,07 octombrie 2024