În Sevastia armeană,minuni mari s-au petrecut,
Când soldați ai bravei Rome ,la credință au trecut,
40 fiind la număr,Șeful lor i-a condamnat,
Pe Hristos recunoscându-l doar, ca Marele-Împărat.
Și supuși la grele chinuri,nicicum nu s-au abătut,
Chiar de-n apele-nghețate-n timp de iarnă i-au ținut…
Ba,mai mult,credința mare,apa rece-au încălzit,
Și chiar paznicii ,de teamă,la Hristos s-au convertit…
Îndrăcit peste măsură,de faptul c-a fost sfidat,
Imediat Guvenatorul,la alt chin i-a condamnat,
Dar pentru credința mare ,de creștini au fost numiți ,
Mucenici,sau Sfinți,cu toții peste timpuri pomeniții.
Cei ce cred în ei și astăzi,cu cinstire îi serbează,
Sacrificiul-întru credința în Hristos îl venerează,
Și, de-aceea azi,creștinii ortodocși din lumea-ntreagă,
Către Cer ,brațe ridică,și-nchinându-se,se roagă.
Nicolaie Ionescu
Bacau, 9 martie 2024