La români ca și la altii moare cineva cunoscut. Poate fi un artist, interpret, persoană celebră. Pentru început, șoc, merge vestea cu viteză cosmică. „Ai auzit? A murit…” În toată massmedia…eterne regrete, plânsete, câte un cunoscut „Cine ar fi crezut?” Se dau filme cu amintiri, cu interviuri….
Trec două-trei zile și încep comentariile: „Cine ia averea?”; „Care sunt moștenitorii?”; „Se pare că mai avea un copil…”; „Ce avere, că a băut toți banii!”;
Peste o săptămână: „Hai, că era pe invers!”; „Știați c-a trăit cu ….? C-a divorțat-o pe … de …?”; „A făcut niște matrapazlâcuri…!”
Nu trece mult timp și în reportaje întregi se filmează și comentează că mormântul e în paragină, că lumea nu-și mai amintește de defunct și nici statuie nu i se face, că nu sunt fonduri…
Ei, și… dus ai fost…se așterne tăcerea, vine uitarea.De ce? C-așa-i la români: fost, văzut, plecat!
Iți bitzi