Ne-apropiam de iarnă în fiecare zi…
Și spunem,azi,că iarna,timid ne bate-n poartă,
Ea-i…,fără doar și poate…prin felul de a fi
Și straiul de zăpadă,pe umeri ce îl poartă…
Este frumoasă iarna,așa…în general,
Rezerve-nsă-au bătrânii ,cu frigul care vine,
Cum pentru ei de mult timp în sezonul hibernal,
De-atâta sărăcie,nu mai au loc de bine…
Când se gândesc ,de lemnu-i cu prețul foarte mare,
Iar gaz-metanul costă,aproape cât e lemnul,
Se-nfofolesc în pături,iar din menu dispare
Și zahărul și carnea,ba chiar și…untdelemnul…
S-aibă nădejde-n…cine,speranță,gânduri noi,
Când cei de la putere,vor doar să facă-avere,
Și le trimit nepoții și fiii în război,
Cum cei străini,puternici și nemiloși le-o cere…?
Va fi iarnă ușoară,sau dimpotrivă ,grea…
Prea mult nu le mai pasă de iarnă, la niciunul,
La cum se vede treaba de rea…că s-ar putea,
Minune-i de mai prinde vreunul din ei… Crăciunul.
Dar…,vom vedea…,că Mare-i Puterea Cea de Sus,
Că-ndurătoare-i Maica,dreaptă și răbdătoare,
(Și)Va proteja prin ruga spre Fiul ei Iisus,
(Ca)Românii ,să răzbească și-n iarna următoare!
Nicolaie Ionescu
Bacau,21 Noiembrie 2024