Cunoscut e Universul,cum că este fără hat,
Deși parcă sun-aiurea și-i greu de imaginat…
Dar și lupta permanentă,între noapte și lumină,
Un război cât Universul,care nu se mai termină…
Iar,planeta noastră vie e-o minune și mai mare ,
Entitate punctiformă-ntre sistemele solare,
Pusă(parcă), în spirala uriașei galaxii,
De o mână nevăzută,creatoare-a lumii…vii.
Unică,pe cât se pare,sau…așa s-a constatat,
Asta nu înseamnă,însă,că e și adevărat…
E Pământul-albastrul astru, care-a-ndeplinit,se știe,
Milionul de criterii,definind lumea cea vie,
Unde ,Forța Creatoare,a voit a modela,
Omul,după chip și suflet în asemănarea Sa!
Credem,însă,ca Pământul,sunt planete multe…poate,
Găzduind civilizații vechi și mult mai avansate ,
Judecând însă distanța dintre galaxii și stele,
Nu știm încă,procedura de-a ajunge pân’ la ele.
Mai sperăm în găuri negre,genuri de teleportare,
Să scurtăm pe cât posibil,depărtarea mult prea mare,
Mari speranțe nu sunt încă, iar prezentul cum arată,
Visul în realitate,nu-l vom transforma vreodată.
Date fiind acele lupte,la nivelul micii lumi,
Între oamenii planetei,ce-au uitat să fie buni,
Și mânați de îngâmfare și ambiții nebunești,
Au ajuns chiar să sfideze Forțele Dumnezeești.
Lucru bun sau doar greșeală,pe Pământ de a fost dat,
Precum celelalte lucruri,omul ,a evoluat,
De-a ajuns el ,creatorul,modelând la rândul său,
Care l-au făcut să creadă,că e însuși,Dumnezeu.
A creat inteligența,zisă artificială,
Și arme sofisticate,cu putere colosală,
Și mult nu e,cu știință și rea vrere să ajungă,
Într-o clipă de furie,chiar să-autodistrugă…
Riscu-i inimaginabil,fiindcă tot poate dispare,
Într-un gest de disperare,cu ogive nucleare,
Și-atunci,la ce bun ,speranța,într-o lume viitoare,
Cu-aceleași mizere gânduri,pentru-o altă confruntare…!?.
Și reală de-ar fi vestea,despre a doua Venire,
Când vor Învia Creștinii,ce-au crezut în mântuire,
În conflictul de-anvergură,ce-ntre Rai și Iad va fi,
Care parte va învinge,cât…nimeni nu va muri…?
Chiar și Dumnezeu probabil,pentru-a preântimpina,
O asemenea urgie,va găsi soluția,
Fie și-una capitală,de-a distruge tot ce-i rău,
(Pentru-a proteja Pământul),inclusiv modelul său.
Să sperăm,totuși, că omul s-a maturizat cumva,
Și,din frâiele beției de putere,va scăpa,
Evitând,pe cât posibil,un scenariu de coșmar,
De sinucidere în masă,prin conflictul nuclear…
Nicolaie Ionescu
Bacău,08 mai 2023