În loc să evoluăm, să simplificăm sistemele sociale, să apropiem instituţiile statului de cetăţean, pentru a-i rezolva mai uşor şi mai repede problemele, de vreo 20 de ani, tot le complicăm, astfel ca oamenii să fie ţinuţi tot mai departe de ele. A ieşit la iveală acum că noile sisteme nu funcţionează, efectiv, pentru a reclama o infracţiune, pentru a cere ajutor în cazuri de strictă urgenţă, apelezi la singurul număr de telefon: 112. Ele este alfa şi omega, ni s-a spus. Acolo dai de pompieri, de Poliţie, de Salvare etc. Scurt: 112 îţi cere detalii, apoi de conectează la una dintre aceste instituţii, care te iau de la capăt, după care mesajul ajunge la cea mai apropiată poliţie, salvare etc., care vine sau nu vine. Trec minute, trec ore, iar dacă mai locuieşti şi într-un sat de la marginea ţării, nu mai ai nicio şansă. Aşa funcţionează sistemul, dacă funcţionează. Oameni buni, într-un oraş, un municipiu există poliţia judeţului, a oraşului, poliţia locală, jandarmi. De ce trebuie să fiu eu plimbat prin ţară, când cel mai simplu ar fi să dau un telefon la poliţia oraşului, municipiului, la secţiile de poliţie, cum au municipiile, la poliţia locală. Simplu, cum era pe timpuri: numerele de telefon să fie afişate peste tot, să le avem la îndemână. Când am sunat, răspunde un om competent, cu putere de decizie, aproape de mine, care cunoaşte oraşul, comuna, are în teren sau ar trebui să aibă zeci de poliţişti, perpedes sau în maşini, sunt sau ar trebuie să fie sectorişti. De ce mă plimbă 112? Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii, care s-au înmulţit, s-au înmulţit, şi toţi stau la căldură şi la umbră. Sunt pline birourile, iar sindicaliştii tot reclamă lipsa de personal. Câţi poliţişti avea în 1990 Bacăul? Câţi are acum? Publică cineva această situaţie?
Jenică Burghelea