De când e omul și planeta ,s-au războit înaintașii,
Voind să cucerească Lumea ,cu munți de aur și cu bani,
În bogătași și sclavi să fie ,catalogați pe veci urmașii,
Ca veșnic unii…să comande,iar alții-a fi pe veci…sărmani!
Au fost popoare migratoare,ce-au trecut droaie după droaie,
Să facă moftul unor fiare ce se credeau de neânfrânt,
Trecând prin săbii ucigașe,și prin a focului văpaie,
Tot ceea ce-nsemna viață,minte și suflet pe pământ.
Apoi s-au ridicat Imperii,puternice în toatecele,
Și,dominante Capitale,și-armate care-au subjugat,
Cum Roma,Moscova sau Londra,Paris,sunt câteva din ele,
Care sub propria putere s-au șubrezit și destrămat.
Mari dinastii,al căror nume,au dominat și mai domină
Și azi și-mpart puterea Lumii,ca și cum ar fi dreptul lor,
Luând în calcul chiar și ziua,când Lumea va fi să devină,
Deșert și iad,iar Anticristul,peste Pământ stăpânitor.
Mereu,deoparte și de alta,s-au făcut fel de alianțe,
Ce-au reușit ,până la urmă,ca să-l doboare „pe cel rău”,
Însă,nu mult după aceea,chiar de, nu mai erau speranțe,
Dușmanii-au devenit prieteni,trădându-și foști-aliați mereu…
După ce mega dictatura a criminalului Imperiu,
A zdruncinat umanitatea,in veacul care a trecut,
Vechea meteahnă mondială,instaurând vechiul criteriu,
În straie noi,sofisticate,de ceva vreme-a apărut.
Mocnind mârșav,ca un cărbune-n ideia de se re aprinde,
Spre-a pedepsi și-a pune mâna,pe ce-au visat neâncetat,
Urmașii marelui Imperiu,vor țările a le cuprinde,
Ca-n perspectivă să devină,din câte sunt…,UN SINGUR STAT.
În numele democrației,ce-ascunde-adevărata ură,
Dezbină,cu arma minciunii,astfel să poată înrobi,
Iar, ce-au promis cu fast și zgomot,se re transformă-n dictatură,
Iar libertatea re devine,speranța Ordinii de Zi…
Și,defilata ,lăudata ,civilizație modernă,
Care urma să salte Lumea,la un nivel superior,
Sfidând, modifică scenariul,sub motivația eternă,
Că doar bogații știu și-au dreptul,de-a fi deasupra tuturor.
Mai mult de-atât…,pe lângă toate,netrebniciile-ntâmplate,
La care multe state membre,noian de critici au adus,
Cu Legi care revoltă lumea,departe de moralitate,
Întorc de fapt societatea,ca-ntr-un delir,cu…josu-n sus.
A explodat obrăznicia,religia e renegată,
Banii,puterea și averea ziduri înalte-au ridicat,
Înființănd Raiul sfidării,Grădina celor drepți…odată,
Azi, doar bogații îi știu locul și au accesu-asigurat.
În timp ce Statele Unite Europene-n devenire,
Cu hotărâri,care timide,care confuze-n ce ar vrea,
Cum animalele feroce,pândește-ntreaga omenire,
Văzând în Europa,prada,pe care o vor devora…
Nu vede nimeni nicio clipă,că lumea este trecătoare,
Și părăsind Grădina vieții,nimic nu mai luăm cu noi,
Inconștienți se-aruncă-n luptă,sperând s-obțină fiecare,
Unii huzur și teritorii,alții…medalii de război.
Un gând urât mă obsedează,ba nu,mai mult mă amărăște,
Că,din greșelile trecute,nimeni,nimic n-a învățat,
Pentru că Dumnezeu ne iartă,cel păcătos din nou greșește,
Și periodic vom ajunge din nou,de unde am plecat.
Nicolaie Ionescu
Bacau,7 august 2024