De-un car de ani,ai lumii oligarhi,au plănuit ce astăzi vor a face.
Nici gând,sa scoată lumea din nevoi,spre un liman de liniște și pace…
De-atât huzur ,avere și puteri și inima și mintea li-s bolnave,
Că făr-a ști ,ce va urma apoi,lumii impun scenarii tot mai grave…
Trecurăm,păcăliți prin pandemii,umflându-le uriașe buzunare,
Cum, n-au asigurat alt tratament,decât vaccinuri, de fapt ape chioare.
Ca și cum totul n-ar fi fost de-ajuns,cu-atâta suferință și cu moarte,
În scenă pun,un alt scenariu trist ,de-n două lumi planeta o împarte.
În colaps se îneacă națiuni, economiile decad ca la comandă,
Iar viața se sufocă-n resetări și sub amenințări de propagandă…
Ne numără în fiecare zi,precum ciobanii, oile din stână,
Căindu-se că, fiind mult prea mulți ,un sfert dintre cei vii să mai rămână.
Au inventat motive,sfidător,să ne proptească-n curte și în casă,
Ni se impune,cum preconizau,să schimbe și mâncarea de pe masă…
Cum azi,stăpânii nu mai au stăpâni ci,doar rivali să țină echilibrul,
Iresponsabili,toți s-au înarmat,multiplicând al armelor calibru…
Și-astfel, se pregătește un război,potop de-amenințări și de alarme,
Scrâșnesc deja ,șenilele de tanc și, peste tot e zăngănit de arme.
Si-n țară,parcă-i vremea de apoi,plutește-n aer suferință mare,
De teama c-o s-ajungă și la noi,efectele disputei nucleare…
Deși îmi e rușine să o spun,o spun și o repet ca să se știe:
Mă doare fiindcă neamul românesc,trăim azi, într-o țară colonie…
E prețul greu ce ne-a îngenuncheat,c-am fost naivi,sperând în libertate,
Chiar cei ce ne-ndemnau curtenitori,azi ne impun destine-ncătușate.
Mai suntem și târâți într-un conflict,la care alții hotărăsc verdictul,
Noi… cei ce mor,ei …cei ce se fălesc,de nu cumva va fi la toți sfârșitul…
Nicolaie Ionescu
Bacau,01.10.2022