(8 februarie-Ziua Râsului și a Fericirii)
Cred că-ați observat cu toții,cum de-o vreme lumea mare,
E aproape obsedată,de cuvântul …Sărbătoare…
Câte zile se muncește,din totalul săptămânii,
Și cât se sărbătorește,mai ales la noi,românii,
Prea puțin interesează,important e,la sfârșit,
S-avem cât mai multe zile,bune de sărbătorit…
Ce măsură o fi asta ,oricum mobilizatoare,
Că-orice răsărit de soare,dă o zi de …sărbătoare!?
Zilele naționale,se cunosc,doar stai și zici,
Că-s cam multe ,…dar urmează și mai multe și aici…
Și la toate astea,câte-s ,sărbători naționale,
Se adaogă și UE dar și internaționale.
Ieri,de pildă,dimineață,am primit pe celular,
Un mesaj,ce-mi da de știre,că e sărbătoare iar,
Însă una specială,musai de sărbătorit,
Berechet prilej de fleacuri,de urat și de…pilit!
În mesajul cu pricina,sărbătoarea specială,
Insista pe definirea că e internațională,
Atenționând,probabil tot cuprinsul omenirii:
Ziua Internațională a “ Râsului și Fericirii”.
Pentru mine-această veste,a fost chiar surprinzătoare,
Cum la noi..azi de se râde,chiar că este sărbătoare…
La câți nervi,la ce conflicte,la ce boli,la ce hoții,
La ce cozi,șpăgi și-accidente și la câte dușmănii…!
De serbat nu-s împotrivă,doar că am o opțiune,
Care face referire la popor și,națiune,
Nu contest,mai mult m-alinii,respect spiritul de turmă,
Fericit cu toată lumea ,dar de râs, râd… doar,la urmă!
Cum pe noi ne știe lumea,Berlin,Londra și Parisul,
Madrid,Helsinki,Viena,cum că suntem de…tot râsul!
Nicolaie Ionescu
Bacau,09 februarie 2023