Când,mai ies ,pe timpul zilei,de-am ceva de cumpărat,
Uneori tăind orașul dintr-un capăt în cel’lalt,
Fețele extraterestre ce le văd la trecători,
Îmi trezesc suspiciune( și)…,făr-a vrea mă trec fiori…
Temători,atenți la toate,urmând parc-o procedură,
Parcă decupați din carte,toți cu masca pe figură,
Reprezintă fiecare:frunte,ochi,mască și-atât!…
Ai dori să vezi și restul…,de-i frumos,sau,de-i urât…
Deși-i furnicar de oameni,care încotro mergând,
Nu se văd unii pe alții,ca roboți-naintând,
Îmi e-aproape imposibil,să pot concluziona,
Dacă e realitate,de se poate-așa ceva…!
Izolarea multă vreme,spre-a ne-autoproteja,
Distanțarea socială,teama de-a ne infecta,
Ne-au schimbat mentalitatea enorm,doar în câțiva ani,
Dintr-o lume de prieteni ,azi am devenit dușmani…!
Îmi văd foști colegi de școală,foști colegi de la servici,
Mai că dau să-i iau în brațe, dar se-opun cu-un „fugi de-aici!”
Și nici că mă miră faptul,mai degrabă sunt convins,
Cine-a vrut să facă asta,fără dubii…,ne-a învins!
Nicolaie Ionescu
Bacău,17.02.2022