Pământul are șapte miliarde,de oameni care deși-s muritori,
Și mai și pier,de la un timp la altul,în număr au crescut,de zeci de ori.
Pe lângă oameni,și-alte miliarde,de alte forme, ce au existat,
Și mai există,toate laolaltă,au apărut și s-au multiplicat…
Același ciclu efemer,de viață,în,ordinea firească de a fi,
Este cuprins-ntre naștere, de obște și-obștescul fenomen de…a muri.
Caracteristic pentru toatecele,se nasc micuțe,de abia le vezi,
Și cresc,în timp și fizic și la minte,de greu îți este,să-nțelegi…,să crezi…!
Și cu atat mai efemeră-i viața,în tot ce reprezintă astăzi,ea,
(Că)Există riscul capital să piară,din vina ei,și-atâtor multora…
Disputele,pot fi doar izolate,sau,dimpotrivă,pot escalada,
Și să cuprindă chiar întreg sistemul,determinându-i dispariția…
Avem în timp atâtea-nvățăminte,atâtea dispariții de-acest fel,
Cum, moartea e deja normalitate,la uriaș…și la cel mititel…
Prezentul și disputa de-anvergură, ajunse la nivelul planetar,
Pun în pericol talismanul vieții,printr-un dezastru macro-nuclear.
Nu știm precis,de Cel ce a dat viața, cu ceea ce se-ntâmplă-i,de acord,
Nici dac-are voința și puterea să intervină într-un timp record.
Esențialu-n ce azi se petrece,în tot acest conflict distrugător,
E că indiferent de anvergură,nu vom avea învis și-nvingător…
Și e posibil ca Pământul însuși,cu miliarde de viețuitori,
Zadarnic să-aibă după întuneric,nevinovații și fireștii…zori!
Nicolaie Ionescu
Bacău,în Săptămâna Luminată (mai),2024