Timpul nu șterge emoțiile

Au trecut anii și am prins ghiocei la tâmple. Mulți nu mai sunt printre noi, cei din grupul plecat de la IPEP, întreprindere desființată acum. Am ajuns printre primii aproape de balconul prefecturii. Era în 21 decembrie 1989. În scurt timp, alte grupuri plecate din fabrici și uzine, fluturând steaguri tricolore găurite, au umplut piața. Nu mai aveai unde să arunci un ac. Se vorbea la un megafon, pe rând, de pe trepte. Nu se auzea bine. Un actor a avut ideea să se meargă la balcon și să pună în funcțiune stația de amplificare. S-au făcut echipe de voluntari, să stea de pază la uși, pentru a evita buluceala. Dar, mai ales pentru a nu se produce distrugeri. Se scanda: Jos Ceaușescu! Bunurile sunt ale poporului! Nu vă fie frică, Ceaușescu pică! Armata e cu noi! Se întunecase bine. Erau puține becuri cu economia de curent impusă. Un tânăr a ieșit în față, fluturând ca pe un standard, primul ziar liber tipărit, Deșteptarea. Trecea din mână în mână, ca pâinea caldă. Scriu aceste rânduri în amintirea unui coleg, Vasile Trifan, care ne-a mobilizat să avem curaj, ajuns în componența primului CPUN. S-a stins prea tânăr. Recunoștință și eroilor căzuți, atunci, în Revoluție.
Gheorghe Enache