Ia’…,la țară-i altfel viața ,vrei nu vrei e toamnă iară,
Nu-ți mai vezi capul de treabă,cât de multe-s de făcut,
Mai ales că ziua-i mică,acu-s zori,acu e seară,
Și de nu-i organizare,toți au numai de pierdut…
Țarina e ne culeasă și,deja vremea-i târzie,
Că așa cum e-obiceiul,ca să fie berechet,
Se termină-n primă fază,ce e de cules în vie,
După care,celelalte…,tocmai când dă vinu-n fiert.
Chestia însă e gravă,cum cei tineri,în putere,
S-au dus după leafă mare,la târg,sau diaspora
Și-și mai amintesc de-acasă,la Crăciun și la-Înviere,
Iar când vin,puțin le pasă,de mai au,sau nu,tarla…
Au rămas în sat bătrânii,ce mai sunt legați de casă,
Iar ei,cât să mai muncească,robiți de boli și dureri ,
Și de iei,bețivi cu ziua,cer un milion și-o masă,
Și-o cafea ,ba și-o țigară și vreo trei sau patru beri..
Noroc mare-o au cu via,că producția fu mare,
Și de-acum un an rachiul ,ba mai e și vinul II(doi),
Și, să fie productivă și-o bună mobilizare,
Din cinci drumuri prin ogradă,două trec pe la …butoi.
Nicolaie Ionescu
Bacău,09.10.2021