Trăim o tragedie fără margini,
Un subiect de film, fără sfârșit…
O carte fără ultimile pagini,
Al cărei editor parc-a… murit.
Dezastrul e la scară planetară,
Că un război era de preferat,
Maleficei intenții de ocară,
A unui narcoman descreierat!
Ce-a transformat Pământul,deodată,
Din rai în iad,din oază în deșert,
Dintr-un domeniu-n curte ruinată,
Din sigur și frumos,în hâd incert…
De-atâția morți n-avem unde-a-i mai pune,
Și crește colosal numărul lor,
Urmează faza gropilor comune,
Și nu-i exclus un mega-cremator.
De-ați ști cât mi-e de dor de-o veste bună,
De-un sol de basm,din nevăzut venit,
Fără cuvânt,doar mimica să spună,
Că marea tragedie s-a oprit…!
Nicolaie Ionescu
Bacau,15.11.2021