Nu știu dacă-a fost vreodată,an așa răutăcios,
Cu o iarnă…,până-n vară,cu timp rece și ploios!
Ploaia n-ar fi o problemă(oricum ploaie trebuia),
Însă frigul ce persistă,este partea cea mai rea.
Cei de la oraș,desigur,se agită mai puțin,
Întrucât,doar ce trec strada și,iau tot ,din magazin,
Ce te faci,însă,la țară,că e timpu-ntârziat,
Și nu-i câmpul nici jumate,discuit și semănat…?!
În alți ani,la vremea asta,era totul răsărit,
Dar acuma,nici zăvoiul nu e bine înverzit…!
Cum va fi până la urmă,vom trăi și vom vedea,
Bine-ar fi să fie toamna,mai târzie cum era…
Abia înfloriră pomii,ce speranță să mai ai,
Că vom mai găsi în piață,cireșe de luna mai,
(De găsit,mai mult ca sigur,orice-ar fi o să găsești,
Dar,spre-amărăciunea noastră,nu de-a’ noastre…românești).
Unii spun(c-așa e lumea,cârcotașă de-obicei),
De e timpul împotrivă,e că oamenii sunt răi.
Mai veni și boala asta ca blestemul,peste noi,
Că va fi nenorocire,de-o mai ține un an,doi…
Doar,Părintele Vadana,când îl întâlnesc,mereu
Zice că minunea vine,sigur de la Dumnezeu,
De-i credință și speranță,cum o fi,ce va veni,
Chiar de greu,până la urmă, binele se va-mplini.
Poate o avea dreptate ,precum vorba omului,
Privind,să vedem și partea,plină a paharului ,
Sau,cum altă vorbă spune,după zile de furtună,
Va veni-n cele din urmă și-așteptata vreme bună…
Nicolaie Ionescu