Am avut norocul să intru într-o biserică de lemn din anul 1802, ctitorie a lui Mihail Sturdza, în comuna Mărăști, județul Bacău. O lumină naturală plutea efectiv înăuntru. Pe pereți, un scris caligrafic îți amintea că ești într-un loc în care cuviința și liniștea trebuie să fie însoțitorii tăi. Emoții extraordinare m-au încercat când m-am apropiat de altar. Înconjurat de sfeșnice din lemn și metal, cu lumânări așezate, te păzeau și te invitau.
O energie pozitivă era tot ce te înconjura! De ce scriu despre asta? Pentru că județul meu are multe comori ascunse, care doar așteapta în liniște să fie găsite! Pentru că nu tot ce e nou și modern e atât de plin de bine! Pentru că deși locul e foarte aproape de orașul Bacău, se ajunge acolo după ce mergi prin gropi de neînchipuit! Și pentru că e păcat să ne limităm să trăim doar în oraș! Bacău înseamnă atâtea locuri de care nu mai vorbim! De aceea eu acum vreau să spun despre județul Bacău la întreg cu orașul Bacău!
Vasile Mocanu