Un weekend ratat la Slănic

În weekend ne-am hotărât să mergem la Slănic Moldova, la ski. Ne-am îmbarcat, din Iaşi, trei familii, în maşini, şapte copii minori şi şase adulţi, care de care mai dornic să vadă noua pârtie, să meargă cu telescaunul, să schieze, fiecare după abilităţile sale. Era cadoul nostru pentru unul dintre copii. Bucurie mare. Am ajuns pe la ora 10 dimineaţa, am stat la o coadă substanţială pentru a închiria „instrumentele” necesare. Staţiunea şi pârtia erau arhipline, poate şi din cauză că la Vatra Dornei nu a fost zăpadă. Toate bune și frumoase până la ora 19.00, când s-a întrerupt curentul electric. Peste tot, şi în oraş şi pe pârtie. Trei copii se urcaseră deja în nacelă, telescaunul a pornit, iar adulţii, care urmau să meargă cu următoarea, au rămas la punctul de plecare. Beznă. Strigăte. Agitaţie. Copiii au rămas suspendaţi, singuri, la 20 de metri. Telefoanele mobile nu mai aveau semnal. Am intrat, toţi, în panică. Salvamarii sau cum s-or fi chemând cei care se ocupau de siguranţa oamenilor şi a pârtiei au început să liniştească cât puteau oamenii, pe cei din nacele şi pe cei de la bază, cu vocile şi portavocile, cu staţiile. A pornit generatorul. Telescaunul a ajuns, cu chiu cu vai, sus, la capăt. Copiii singuri. După minute de coşmar, prin staţie ni s-a comunicat că sunt în siguranţă şi vor coborî cu un domn, care era şi el cu un copil. Eu n-am mai avut răbdare şi am pornit pe jos, spre vârf, după copii. I-am recuperat sănătoşi, însă teribil de speriaţi. După un timp, a venit curentul, unii s-au încumentat să-şi reia aventura, curentul s-a oprit din nou. A fost o seară de coşmar. Noroc că duminică totul a fost Ok. Mai sunt multe, foarte multe de rezolvat la Slănic Moldova pentru ca turiştii să aleagă cu plăcere şi în siguranţă să meargă în weekend, la ski. Plus că întregul sistem, pârtie, telescaun, loc de plecare, loc de sosire, sunt parcă făcute fără cap. Spaţii mici, scări multe, înghesuială la bilete şi la închiriere, barul este la naiba în praznic. Poate, până la anul, se mai remediază ceva, altfel mă mai gândesc dacă mă mai duc la Slănic Moldova.

Geo Scotinschi, Iaşi