Sunt un om, zic eu, bine informat. Faţă de ceea ce se spune despre noi, mai şi înţeleg ceea ce citesc, aud sau văd. Lucrez într-un domeniu în care informaţia este, ca să zic aşa, materia primă de fiecare zi. Mi-am stabilit patru-cinci surse de unde mă hrănesc cu informaţii, unele locale, altele naţionale. De ce am făcut aceste precizări, pot fi întrebat. E simplu, văd prea mulţi părerişti prin jurul meu, al căror izvor de ştiri este colţul străzii, frizeria sau barul din colţ. Şi, acum, să vă expun mobilul care m-a determinat să postez aici. De la începutul anului se vorbeşte de proiecte, planuri, bani, ivestiţii, obiective principale, fundamentale pentru o comunitate. Când mă uit la rubrica finanţare, exclusiv este vorba de bani de la bugetul local şi naţional, alocaţi prin diferite programe, cum sunt celebrul PNDL II, AFIR sau fonduri structurale din agricultură. N-am văzut, n-am auzit de proiecte cu finanţare de la nivel european, „bani europeni”, cum este sintagma folosită, în condiţiile în care acei bani ne sunt destinaţi anual, ca ţară membră a UE. Fără să exagerez, informaţiile sunt furnizate de instituţiile europene, de cele naţionale, niciun euro curat european nu a intrat în judeţul Bacău. O să spună cineva că şi PNDL este alimentat cu fonduri europene. Este o altă poveste. O armată de funcţionari, plătiţi suplimentar, cică lucrează cu bani europeni. Nimic mai fals. Cu o absorbţie de 10-20 la sută, încărcat, nu avem nicio şansă să ne dezvoltăm. Mă aşteptam la o răbufnire naţională, la o mobilizare naţională, la dislocarea de forţe pentru a atrage aceşti bani. Nimic. Analize, declaraţii, promisiuni, contre, certuri. Cine va răspune, oameni buni, de această moleşeală, lipsă de răspundere şi responsabilitate? Tot noi? Exclus, într-o ţară normală.
Dinu Stegaru