Ce frumoasă este viața…!N-o spun asta numai eu,
Ci…toată diversitatea ce-a lăsat-o Dumnezeu,
Cum această lume mare,are o infinitate,
Ce se-autodefinește,de la naștere…la moarte.
Și-n fond…și la urma urmei,frumusețe amintită,
E de fiecare mică frumusețe ,întregită,
Fiecare părticică,fiecare lucru șters,
Constați…fără doar și poate,că de fapt,e-un Univers!
Frumusețile lăsate,poartă-n general,un nume,
Și această frumusețe,uneori e și-o minune,
Că-n modu-n care percepe,sau cum este percepută,
E-o minune și mai mare,când ea este și…văzută.
Este însă-o chestiune,ce provoacă intristare,
Fiindcă viața,frumusețea,sunt cu toate…trecătoare,
Cum spuneam,întâi se naște,iar apoi crește,tot crește,
Până când,fără motive ,loc,sau timp…,îmbătrânește.
E lege universală,nimeni n-o poate schimba,
Șansa este să te bucuri…,să fii temporar cu(în) ea.
…………………………………………………..
Ce frumoasă este viața…,cum spuneam la început,
Doar că e și trecătoare…,care viață,c-a trecut!
Nicolaie Ionescu
Bacău,01.03.2023