De câtva timp, noi, băcăuanii de rând, plătitori cuminți de taxe și impozite, asistăm neputincioși la felul în care „specialiștii” din cadrul serviciului de „spații verzi” (?!) ce ține de Primăria Bacău se antrenează răzbit la o nouă probă a ceea ce numim elegant „olimpism edilitar”: distrugerea gardurilor metalice care înconjoară (protejează) tocmai grădinile dintre blocuri. Fac asta haotic, fără milă, fără să țină cont de locul și rostul acestor împrejurări. Dacă sunt întrebați „pe ce se bazează”, invocă „legea”, iar pe cei mai insistenți dintre locatari îi amenință cu Poliția. Bine că nu-i intimidează și cu coronavirusul. Evident peisajul care rămâne după plecarea lor de la locul faptei este dezolant. Sunt convins că această măsură coercitivă se impune în anumite cazuri, dar nu peste tot, mai ales acolo unde locatarii au dovedit, de-a lungul vremii, spirit gospodăresc, investind bani și muncă pentru înfrumusețarea orașului. Nu-i greu de intuit câtă supărare e în sufletele acestora! Și drept dovadă că nu am scris aceste rânduri cu răutate, cu ranchiună, avansez o propunere: din fondurile obținute din taxe și impozite, ca și din valorificarea fierului rezultat în urma distrugerii gardurilor grădinilor să se cumpere puieți de gard viu pe care, angajați ai primăriei, împreună cu locatarii antrenați de președinții asociațiilor de proprietari să-i planteze în „găuri negre”. Nu de alta, dar „domnii” președinți de asociații se spune că au aprobat „în unanimitate” acțiunea „gardul”! Asta ca să nu se mai spună despre noi, românii, că avem vocația distrugerii, iar despre noi, băcăuanii, că nu ținem la prestigiul orașului în care trăim cu toții indiferent de locul ocupat în ierarhia socială!
Constantin Juncu