O vorbă veche spune(simplă ,dar înțeleaptă…),
Că “binele “nu știe…(săracul),ce-l așteaptă!
Dar câte alte vorbe,la fel s-ar potrivi,
Din șapte miliarde,vreo șase de-ar…gândi…!
Și din acele șase,vreo două ar …vorbi…!
Și,din acele două,jumate s-ar uni…
Și din acea jumate un sfert ar împlini…!
Cu riscul ,ca jumate din sfert,a nu mai fi…
Eroi,jertfiți în lupta de fiecare zi…
La greul ce ne-așteaptă și ce ne dă fiori
Ne-acoperim amarul,…ca pe-un mormânt …cu flori,
Cum ridurile feții le-ascundem sub machiaj,
Ne-nbrobodim tristețea cu zâmbet și curaj…
Cu mari eforturi,însă păstrăm ce e firesc,
Cât munca ,mai e încă specific omenesc,
Și n-au ajuns roboții în faza genială,
De-a prelua comanda ,la scară mondială…
Cum,de altfel se știe,în toate și cu toții,
De ani buni(chiar decenii),ne-nlocuiesc roboții,
Iar omu-ncet devine,pe-al lumii larg fundal,
O simplă entitate,…din regnul… animal…!
Mai mult…, în analize,concluzia e clară,
Cum cea mai grea problemă ,e cea umanitară,
Dar dezamăgitoare-i ,măsura promovată,
Că,lumea,mult prea mare, trebuie diminuată…
Ideia cu pricina, nu-i luată de roboți,
Ci,de mai marii Lumii…și-impusă către toți,
Cum,cea mai mare parte a lumii e-n derivă…
Inexplicabil,nimeni nu este împotrivă…
……………………………………………………………..
Pe vremea comunistă,în clipele din urmă,
Spuneau de noi(străinii),că suntem ca o turmă,
Acu-mi dau seama,însă,văzând,de fapt ce vor,
Că o spuneau cu ciudă…,ne fiind…turma lor.
Nicolaie Ionescu
Bacau,24 mai 2023