Dragobetele nu este nicicum zi de sărbătoare,
Dar e-o zi deosebită,mai ales pentru cei care,
Ochii,inima și mintea se adună la un loc,
Și de-atâta stăruință,e posibil să ia…foc.
Dar,nu foc de-ăla de lemne,care face vâlvătaie,
(De crengi,sau,frunze uscate și nicicum un foc de paie…)
E un foc aprins în suflet ,fără flacăr-așadar,
E o stare-n care mintea și-inima stau… ca pe jar…
M-am uitat,cercând să aflu ,ce înseamnă Dragobete,
Și-am aflat că-i ziua-n care tinerii,băieți și fete,
Ne mai suportând,cea stare,ce-am zis-o mai înainte,
Își declară,sincer,unul…pentru celălalt ce simte.
În trăirea populară,în seara acestei zile,
Băieți falnici precum brazii,mlădioasele copile,
Adunați și prinși în horă(Perinita)cum se știe,
Sufletele lor pereche, le cer în căsătorie.
Nu oricum,ci,pe-ndelete,ies feciorii la mijloc,
Și punând o batistuță,prinsă-n fir de busuioc,
În genunchi pe ea se-așează,și cătând spre horă, roată,
Cere mâna-acelei fete,cărei inima i-e dată…
Dacă inima o trage,cea chemată de…viteaz,
Îngenunche pe batistă și-l sărută…pe obraz,
După care ,toată lumea de-a aflat a lor iubire,
Lasă locul altor tineri ,pentru-acea destăinuire .
Hora lor,a prins vechime și-azi perechi – băieți și fete,
Ritualul Periniței îl reiau de Dragobete.
Până când,cu resetarea și alte anomalii,
Dragobetelui-i-iau locul ,cupluri de LGBT(ii).
Nicolaie Ionescu
Bacau,24 februarie 2023