De când mă știu(și este ceva vreme),aprilie,în șirul lunilor,
Dar mai ales,ziua de-ntâi a lunii,e zisă “ziua(luna) păcălelilor…”
Am încercat să prind firul poveștii și de pe ici,de colo,am aflat,
Că,păcăleala este de când omul,iar înțelesul nu i s-a schimbat…
E luna,când și vremea-ți face farse,acum e timpul cald și însorit
Dar,într-un ceas posibilă-i schimbarea greu de crezut…,să ningă viscolit,
Sau,dimpotrivă,dis-de-dimineață,e frig,e vânt și plouă enervant,
Iar peste-un ceas,chiar mai puțin…,adesea,ne mângâie Bălanul…din înalt…
Cei mai glumeți din fire-(așa se pare),în fenomenu-acesta au găsit,
Soluția de-a mai învinge stresul,descrețind fruntea…,celui păcălit…
Un gest firesc,de-a mai uita de greul,ce ne-adâncește ridul pe obraz,
Sau cum în românește se mai spune,mai facem și noi hazul de necaz…
Motivul e mai lesne primăvara,când multe griji din iarnă ne-au iertat,
Și fiecare sufletul și-l simte,ca un copil…,cu mult mai ușurat.
Desigur păcăleala-și are sensul,fiind înțeleasă , glumă,sau… tertip,
În limita răbdării,cuviinței,fără urmări în suflet și la chip…
Dar, uneori,mulți chiar exagerează,făcând din păcălit un obicei,
Găsind pentru probleme rezolvare,în detrimentul altora ca ei,
Sau și mai grav e-atunci când treaba asta,ajunge la nivelul avansat,
Ne ținând cont de bun simț,de urmare,devenind chiar, politică de stat.
Și-abuzul care-ntrece-orice măsură,greu de-nțeles și greu de înghițit,
Transformă păcăleala,si-o extinde de la o zi(1 aprilie),chiar și la… infinit,
Și apropose de-această păcăleală,din viața noastră ,a românilor,
Cu siguranță,n-am greși de-am spune,că suntem cel mai… păcălit popor.
Nicolaie Ionescu
Bacau,1 aprilie 2023