Pericol mortal in Parcul Catedralei

bacaul-vorbesteIn Parcul Catedralei, printre oameni normali, isi fac veacul si multi derbedei, care se distreaza luând la tinta cu pietre felinarele de pe stâlpii de iluminat.

La fiecare pas se gaseste câte un astfel de felinar spart, in care cioburi mari de sticla stau in echilibru precar si risca sa cada in capul trecatorilor la cea mai mica adiere de vânt. Si nu vreau sa imi inchipui ce s-ar intâmpla sa cada o astfel de „ghilotina” peste un om care se odihneste pe banca sau un copil care se joaca.

In parc exista o ghereta a Politiei Locale, dar derbedeii isi vad oricum de treaba. Macar un lucru ar putea sa faca autoritatile: sa inlature rapid cioburile suspendate, daca nu au bani sa inlocuiasca de tot felinarele sparte.

Cristi Jigau

Fii cuminte, Bumbisor!

Nu-i prima data si nici primul magazin in care m-am intâlnit cu asemenea situatii. De data aceasta, s-a intâmplat intr-un minimarket din apropierea blocului in care locuiesc. Ma duc des acolo, pentru cumparaturile zilnice, are de toate si nu-i aglomeratie.

Asteptam la casa pentru a achita produsele alese. Intra o doamna in vârsta, cu un catelus in lesa, de marimea unui pepene mai maricel. Nu stiu ce rasa era, ca nu ma pricep, nici daca era catel sau catelusa.

A pornit tromba printre standuri, cu doamna dupa el. Deja devenisem furios, stiu ca nu-i permis cu animalele in magazine. Ii spun vânzatoarei, ridica din umeri (!) ca si cum ar fi spus: ce sa-i fac, este clienta noastra.

Dupa ce termina vizita micul patruped, ii spun proprietarei, doamna, nu-i voie in magazin cu animale, cu animalute, nu-i igienic. Atât mi-a trebuit, ca a sarit cu gura, ca-i vaccinat, ca-i cuminte, ca nu iubesc câinii.

Am inlemnit, ca a inceput sa vorbeasca tare. Bubi, sau cum l-o fi chemat, continua inspectia. Parca pentru a-mi da dreptate, numa’ ce ridica un picior si…fâs…fâs, la baza unei lazi cu ardei. N-am mai rezistat, i-am smuls lesa si l-am scos afara, gestul meu fiind insotit de tipetele doamnei si niste schelalaituri infundate.

Am lasat plasa cu produse si am plecat, insotit de tot felul de “urari de bine”. M-a deranjat mai mult pasivitatea personalului, care nu a luat atitudine, nu i-a atras atentia persoanei respective ca exista un anunt la intrare: “Nu-i permis cu animale in magazin!”

Nu mai intru in veci in acel magazin. Poate sa dea gratis produsele.

Camil Irofte

Un oras sufocat de masini

Sunt unul dintre miile de soferi care tranziteaza zilnic Bacaul si vreau sa va spun ca oras mai aglomerat ca anul acesta nu am vazut.

Nu stiu ce s-a intâmplat in Bacaul lui 2016, insa, luna august si inceputul de septembrie au fost perioade de cosmar sa strabati orasul de la un capat la altul. La intrarea in Bacau, dinspre Bucuresti, am stat in trafic la cozi interminabile.

In partea opusa, din Serbanesti spre Autogara sau sensul giratoriu de la Liceul Economic, la fel. Nu mai zic de strada Stefan cel Mare, unde, la fel, traficul este infernal! Si totusi nu imi explic aglomeratia aceasta, in conditiile in care nu se mai lucreaza pe niciun drum in Bacau.

Acum, cu inceputul scolii la fel. Nu mai zic de zilele ploioase, când parca toate masinile din Moldova sunt in Bacau. Totusi, ma intreb, ce masuri se pot lua pentru a decongestiona traficul acesta?

Ionut Durhala

Ca la Caracal

bacaul-vorbeste-spital-parcare-3

Imi pare rau sa o spun, dar ceea ce constat la spital nu e intotdeauna ok. Admit ca s-au facut unele lucruri in ultima perioada si sper ca se va continua, desi am fi perfect justificati sa spunem ca e destul de târziu si ca asteptarile au fost si sunt mult mai mari.

In fine, ceea ce as vrea sa va semnalez este un fapt pe care l-am intâlnit in mai multe locuri prin oras.

Parca am fi la Caracal, unde a devenit proverbiala maniera de lucru a celor de acolo. Ei bine, si la spital s-a lucrat, in unele, cazuri fara cap, in dorul lelii, ca si asa nu au pus bani din buzunarul lor.

De exemplu, in parcarea, frumoasa, e clar, de peste drum de sectia Contagioase, exista un loc, care desi este delimitat elegant, pe borduri, cu doua dungi portocalii, astfel incât sa stie soferul cum sa incadreze masina, ei bine, n-ar putea veci sa o aseze acolo, pentru simplul motiv ca in acel loc este „infipt” un ditamai stâlp de iluminat.

Chiar si asa, cei care au pus dalele si au definitivat parcarea au socotit, probabil, ca acolo va incapea un autoturism. Nici Mini Cooper de-ar fi sau vreun Lastun daca s-ar mai gasi, acolo nu va putea parca vreodata.

Pacat ca s-au cheltuit bani pentru dale si pentru munca. Mai cuminte ar fi fost sa faca spatiu verde delimitator, ar fi aratat mult mai fain si ar fi avut si utilitate.

Laurentiu Zota

Despre cum se pricep unii sa distruga

bacaul-vorbeste-gard-universitate-1

Anul trecut va semnalam prin intermediul acestei rubrici faptul ca persoane dubioase au rupt gardul care imprejmuieste baza sportiva din spatele Universitatii “Vasile Alecsandri” din Bacau. Zilele acestea, pasii m-au purtat din nou prin zona amintita si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca spartura din gardul universitatii s-a facut tot mai mare, iar administratorii acestei unitati de invatamânt au decis sa inlature portiunea de gard distrusa.

Acum, are liber oricine sa intre pe terenurile de sport! Nu zic sa nu aiba si alti tineri acces la baza sportiva, insa, tare bine ar fi fost ca acest lucru sa se faca intr-un cadru civilizat. Sunt un sustinator al miscarii in aer liber, al sportului in general, insa, nu imi place sa vad cum bazele sportive ajung sa fie vandalizate de huligani.

Am vazut chiar si pe retelele de socializare ca se promoveaza tot felul de initiative legate de accesul tinerilor pe terenurile de sport ale unitatilor de invatamânt, in afara orelor de curs si cred ca este o actiune laudabila. Chiar si eu raspund provocarilor prietenilor la un meci de fotbal, iar ultima data, am iesit la miscare pe terenul de sport al Scolii “Alexandru Safran”.

E drept, terenurile de acolo arata (cu mici exceptii) ca in vremea adolescentei mele, insa, copiii le frecventeaza neavând solutii alternative pentru petrecerea timpului liber. Revin la situatia existenta la Univesitatea “Vasile Alecsandri” si fac aici un apel la bun simt.

Ca solutie, propun ca in locul gardului distrus sa se amenajeze o cale de acces, astfel incât, sportivii amatori sa poata intra civilizat pe terenuri, fara a mai fi nevoiti sa recurga la acte de vandalism, smulgând efectiv gardul metalic.

Iulian Iancu

1 2 3 213