vineri, 20 octombrie 2017

Nouă nu ne place să muncim

0

Aud în jurul meu tot felul de discuții legate de căutarea unui job și că nu se plătesc așa cum ar trebui, în condițiile în care mulți din colegii mei nu au de gând să se angazeze că este bine și frumos acasă și părinții le-au dat imboldul de a mai lenevi un pic.

Bine, și aici se aplică zicala aceea: „Excepția care întărește regula” pentru că sunt destul de puțini dintre noi, cei care fac o facultate și reușesc să se angajeze pe domeniul în care studiază și pe bani ,,frumoși”.

Mulți dintre cei care termină o facultate ajung să muncească prin supermarketuri sau prin call-center… ceea ce nu e așa de rău, zic eu. Ei, dar cunosc și cazuri în care nu se mai pune problema de muncă sau pasiune….acolo se pune problema strict de bani…să primească cât nu face, nu? Eu însă sunt totuși optimist în privința facultății și a ce va mai urma…

Sper ca generațiile viitoare să înțeleagă că este nevoie de calitate, nu de cantitate!

Iulian Tomozei

La pas prin orașul meu

1

Ziua superbă de ieri m-a îndemnat la o plimbare prin razele blânde ale soarelui de toamnă. Primul vizat a fost Parcul Cancicov care are o culoare deosebită în această perioadă a anului. Aleile pline de frunze arămii, liniștea din soarele cald al toamnei, toate îți dau o senzație de pace și de bine. Am ajuns apoi pe lângă „colorata” clădire a Teatrului de Vară, dar mi-am îndreptat pașii spre centru pe str. V. Alecsandri.

În imediata vecinătate a Colegiului „A. Saligny”, un grup de elevi de liceu aruncau cu tact niște zaruri pe treptele din gresie ale unui magazin din zonă. Unii strigau a bucurie, alții înjurau de mama focului. Jucau barbut cu banii în mână, în încercarea de a-și câștiga probabil masa ce constă într-un sendviș de la alimentara de după colț. Ceva mai încolo, un tânăr scuipa zgomotos pe caldarâm, pe dalele administrației Stavarache.

Dar nu cred că are nicio conotație politică ci are legătură sigură cu proasta educație. Atmosfera străzilor este încântătoare toamna și pe nesimțite am ajuns în Parcul Trandafirilor. Chiar dacă am trecut de mijlocul lui octombrie, pe terase sunt oameni care savurează cafea într-o muzică în surdină ce se potrivește perfect în acest tablou. Parcă profitând de temperaturile ridicate pentru această perioadă, tinerele domnișoare se plimbă tacticos îmbrăcate în ținute care te duc cu gândul la piscine. Popă să fii și n-ai cum să nu te uiți după ele.

Și uite așa am ajuns în față la Decebal, unde dalele de granit de pe treptele ce te duc spre trecerea de pietoni sunt desprinse. Probabil au sărit după ce tinerii care-și fac veacul prin zonă s-au dat cu placa. Straturile cu flori de pe lângă statuia lui Bacovia musteau de apă, semn că sunt proaspăt udate, iar în mijloc la Pătrățel era o mare grămadă de pâine pe care se băteau sute de porumbei. Soclul statuii lui Kogălniceanu, surprinzător, zace și acum gol, fără bust.

Am spus surprinzător pentru că mă mir că mai există soclul, cum de n-a fost furat. Dar nu vreau să dau idei. Și cu toate astea îmi place orașul meu. Ba chiar îl iubesc, pentru că aici îmi sunt rădăcinile, aici îmi sunt prietenii și familia și de Bacău mă leagă toate amintirile frumoase din viața mea. A! Trebuia o poză de la ce v-am povestit mai sus? Nu cred! Trebuie doar să-ți imaginezi.

Nelu Elisei

Ne educăm copiii destul?

0

De obicei părinții nu mai au timp pentru a discuta cu cei mici despre pericolele care îi pot paște pe stradă iar Poliția nu poate fizic să depisteze incidentele înainte de a se întâmpla deși, uneori reușesc asta. Țin să felicit, însă părinții care și-au găsit timpul și răbdarea de a explica unui copil că refuzul și fuga sunt cele mai bune arme în aceste probleme…dar ce te faci dacă copilul nu e învățat și pe deasupra stă și la țară unde se muncește mai mult și se discută mai puțin despre asta…

Ce așteptări mai poți avea de la copiii de la țară dar de la cei de la oraș? Partea îngrijorătoare e alta, că ei nu mai sunt conștienți față de nimic! Parcă se „aruncă” pe trecerea de pietoni fără să privescă în stânga și în dreapta, nu mai acordă atenție jocului în aer liber și nici prieteni nu mai par să știe să își facă decât pe rețele de socializare de care știm cu țoți cât de nesigure și înșelătoare sunt…

Ei bine, pe stradă ce se mai întâmplă? Se împlică cineva când este vrun incident?…Hmm…cred că e mult să spun că se sesizează cineva…Trecem nepăsători deobicei, dar devenim compătimitori cât se întâmplă cazuri de acest gen…Mă întreb…Ce mai pot face părinții? Dar polițiștii ? Dar noi, comunitatea ce facem?

Elena Andronic

„Vă trebuie bon? Aici nu-i supermarket”

1

Tot citesc şi aud la televizor ştiri despre introducerea unui sistem centralizat al caselor de marcat, cu conectare directă la Direcţia Finanţelor Publice, la minister sau nu mai ştiu eu unde, măsură care ar diminua mult evaziunea fiscală.

Mi se pare o idee foarte bună, poate chiar reuşim să adunăm toţi banii la buget, de care este mare nevoie. La marile magazine, marketuri şi supermarketuri, la cele din centru primeşti bon fiscal, factură dacă doreşti, însă la majoritatea magazinelor din cartiere, „magazinul de pe colţ”, nu se oboseşte niciun vânzător să-ţi elibereze măcar un amărât de bon, nu de pe casa de marcat, că nu au, ci de pe un dispozitiv antic şi de demult.

Aşa, ca să-ţi scoată ochii. Ştiu că este greu, concurenţa este mare, sărăcie multă la marginea oraşului, însă nu este corect să nu se elibereze asemenea bon de justificare a ieşirii mărfii şi încasării banilor. Dacă îndrăzneşti să ceri un bonul, de multe ori te trezeşti apostrofat, de parcă i-ai cere ceva din buzunar.

Ici un leu, colo o sută, dincolo un milion, aşa rămâne bugetul gol. Trebuie să facem ordine, cu toate lacrimile care vor curge. Nu dau deocamdată exemple, dar le găsiţi în magazinele de pe unde vă luaţi pâinea şi cartofii.

Tatiana Bujor

Probleme, probleme, probleme…

0

Locuiesc pe strada Milcov, o zonă unde sunt foarte multe probleme. Mai întâi vreau să spun că aici există o trecere de pietoni, în fața fostei fabrici Mașini Unelte, care nu este deloc respectată de șoferi. Se circulă cu viteză, semaforul este pe intermitent ziua, iar noaptea nu funcționează deloc, noi, ca pietoni, trebuie să traversăm în fugă strada pe trecere pentru că riscăm să fim călcați.

Ar trebui mutată această trecere, mai aproape de stația de autobuz, sau în altă parte, iar dacă nu se
poate, să se pună limitatoare de acelea de viteză, că altfel o să mai fie accidente aici.

Apoi, vreau să mai spun că tot în această zonă se parchează aiurea pe trotuar și pe lângă blocuri. Nu mai ai pe unde să calci. Iar dacă ar fi nevoie să se intervină cu vreo salvare sau să vină pompierii… nu mai au pe unde.

O altă problemă este că în zonă sunt mulți copaci uscați, care ne pun și pe noi, trecătorii, în pericol, pentru că ne putem trezi cu ei oricând peste noi, mai ales dacă bate vântul mai tare.

Și încă ceva: pe aici nu este patrulă de poliție, nu există sectorist, au mai fost probleme cu diferite
infracțiuni și nu avem cui să ne plângem. Nu ne simțim în siguranță deloc.

Ar trebui ca cineva să vină și pe aici, pe Milcov, și să se rezolve aceste probleme, destul de grave, pentru noi, cei care locuim acolo. Vă mulțumesc.

Rodica Popa

PS: Toate aceste nemulțumiri au fost primite pe telefonul redacției 0749.258.814