duminică, 25 iunie 2017

E prea frumos să îl lăsăm așa…!

0

Mă refer la Parcul Catedralei. Despre el vreau să spun ca e prea frumos să îl lăsăm așa. Acum au crescut și copacii, e verdeață, sunt bănci, dimineața și seara se stropește gazonul, copiii au și ei unde să se joace, am văzut că se pot închiria și un fel de trotinete pentru ei, e curat.

E oaza de verdeață din zona centrală, de care chiar aveam nevoie. Dar eu, ca pensionară, care ies seară de seară în acest parc, nu am avut cum să nu observ că la lămpile de iluminat, foarte frumoase, de altfel, ca model, lipsesc sau sunt sparte geamurile de protecție.

Iar unele dintre ele, de exemplu cele de la stâlpul care este chiar în dreptul cișmelei unde se mai oprește lumea să bea apă și, atenție, chiar mulți copii năzdrăvani, stau să cadă. Doamne ferește să se nimerească vreunul în zonă… Oare chiar costă așa de mult să se înlocuiască aceste geamuri și să fie bine și frumos în acest parc? Și să fim toți în siguranță?

Valeria Muntean

Dezastru pe șosele

1

Șoferii riscă să-și rupă mașina, fix la intersecția străzii Ion Luca cu strada Mioriței! Exact în dreptul semaforului, pe partea dreaptă se cască o groapă, formată pe locul unei lucrări recent asfaltate.

Culmea este că în mijlocul asfaltului lăsat se află și o gură de aerisire, cel mai probabil de la rețeaua de gaze naturale. Vă spun despre groapa aceasta și insist să aveți grijă în apropierea locului cu pricina, nu de alta, dar să vă scutesc de un drum în service.

Dacă nu evitam în ultima clipă, eram să intru chiar eu în groapă, iar roata mașinii de pe partea dreaptă avea să sufere cu siguranță. La prima vedere, nu-i veți da importanță, însă, denivelarea este destul de adâncă. Și pornind de la acest exemplu, pentru că tot am amintit în titlu despre dezastrul de pe șosele, readuc în discuție situația extremă de pe strada Prelungirea Bradului. Doamne!!! Acolo chiar că e dezastru!

Ca să nu ocolesc tocmai pe strada Ștefan cel Mare, ca să ajung în cartierul Nord, sunt nevoit să traversez strada Prelungirea Bradului. Ferească Dumnezeu, în ce hal a ajuns șoseaua aceasta, bombardată de prea multe ori de picamere, răscolită de prea multe excavatoare în drumul lor spre gurile de canalizare, motivul principal al degradării străzii.

Gurile de canalizare stau căscate în drumul roților, asfaltul sărit, măcinat, lasă loc găurilor în șosea, iar la îmbinarea traverselor de beton s-au format adevărate cratere. Oare chiar nu se poate face nimic cu strada asta!?! Și în general, cu străzile din Bacău?

Iulian Cristescu

Biciclete dezmembrate în scara blocului

1

Un nou fenomen infracțional a luat amploare în Bacău! Hoții nu duc lipsă de inspirație când vine vorba să fure câte ceva care să le asigure mai apoi un venit sigur. De câteva săptămâni, am tot auzit de la prietenii mei că hoții s-au pus pe dezmembrat biciclete. Și nu oricum! Băieții „operează” direct la sursă, adică în scara blocului.

Am auzit inițial că unui tip i-a dispărut o roată, altul s-a trezit fără frâne și foarte mulți s-au trezit fără șa la bicicletă. Nu mi-a venit să cred că se întâmplă astfel de lucruri până nu am văzut cu ochii mei, în scara blocului, două biciclete fără șa. Asistând la o discuție între vecini, am realizat atunci că fuseseră victimele hoților. Văzând ce li s-a întâmplat celor doi, alți vecini și-au băgat bicicletele în casă sau pe balcon. Așa că, în astfel de cazuri, antifurtul folosit ca element de siguranță pentru bicicletă nu te ferește de alte neplăceri.

Norocul meu este că nu am apucat să-mi cumpăr antifurt pentru bicicletă și-mi parchez bicla în holul casei. Totuși stau și mă întreb de multe ori unde îi poate duce gândul și fapta pe unii!?! Am citit recent în paginile acestui ziar despre un tip care și-a găsit bicicleta furată în târg. Era scoasă la vânzare! Proprietarul de drept a apelat la ajutorul agenților de poliție și a reușit să o recupereze. Dar în situația dată, cum îți recunoști șeaua de la bicicletă, că n-om sta toți să ni le inscriptionăm ca pe oglinzile retrovizoare de la autoturisme. Că și bieții șoferi și-au personalizat oglinzile tot din cauza hoților!

Albert Burlacu

Cum blocăm o intersecție …!!!

3

Toată lumea se tot întreabă de ce se circulă aşa de greu prin Bacău şi mai nimeni nu face ceva pentru a reveni lucrurile la normal. Pentru că…automobile. Ăsta este răspunsul.

Şi automobilişti, completez eu. Nu insist pe faptul că poliţiştii, în general, se centrează pe lipsa centurii de siguranţă, a kit-ului incomplet – triunghiuri, stingător şi trusă – în loc să observe şi să sancţioneze lucrurile cu adevărat grave, cum ar fi întorsul pe linia dublă continuă, trecerea pe roşu sau condusul în stare de ebrietate.

În fine, ceea ce vreau să consemnez este faptul că, de exemplu, în sensul giratoriu din capătul străzii Prelungirea Bradului, acolo unde se intersectează cu Aprodu Purice, există nişte indivizi care parchează taman în sens.

Or, dincolo de faptul că acest lucru este o contravenţie, gestul acestor şoferi reduce vizibilitatea celor care inteţionează să intre în sensul giratoriu. Mă gândesc cum că cineva ar trebui să înceapă să facă ordine.

Alex Mihai

L-am uitat pe Eminescu?

2

15 iunie 1889. Este ziua în care Poetul fără pereche Mihai Eminescu s-a ridicat la Luceafărul pe care l-a îndrăgit atât de mult. Au trecut de atunci, la un calcul simplu, 128 de ani.

15 iunie 2017. Bacău. O fi el orașul lui Bacovia, dar oare merita Eminescu asta? Nicio manifestare, niciun simpozion, nicio serbare care să ne mai emoționeze măcar pentru o clipă despre ceea ce a fost, odată, Mihai Eminescu. Poate că cei care nu au ce face acum spun că… ce, a murit, nu s-a născut. De ce să-l mai comemorăm? Le spun eu de ce: pentru că Eminescu nu a murit. Și nu o să moară niciodată. Nu are voie. Nu trebuie să permitem asta. Să ne permitem asta.

Îl citesc pe Eminescu de mic copil. Pur și simplu mă fascinează. În școală eram cea mai bună pe clasă la comentariile poeziilor lui. Erau pe atunci alte vremuri. Adevărate cenacluri literare, chiar și la ora de Limba română. Era o competiție între noi în a analiza mai mult frazarea, versul, metafora lui Eminescu. Și, mai ales, trăirile lui din fiecare poezie. Da. Recunosc.

Îmi place Eminescu, iar acum am fost tristă când am văzut că băcăuanii l-au cam uitat. Nu cred că a fost an în care măcar o întâlnire, undeva, acolo, nici nu mai are rost unde, să nu se amintească simplu, firesc, normal, că 15 iunie, la fel ca 15 ianuarie (ziua nașterii lui, pentru cei mai puțin citiți) e ziua lui Eminescu. Ziua în care trebuie să ne amintim de el, chiar dacă în urmă cu 128 de ani a fost ziua sfârșitului său. Sau a trecerii în neființă. Nu trebuie să îl uităm pe Eminescu. Nu avem voie să facem asta. Am muri și noi, odată cu el. Românul care nu îl iubește pe Eminescu la Steaua care a răsărit nu ajunge niciodată.

De aceea am transmis aceste rânduri… pentru a nu ne mai permite acest lux. Nici anul viitor, nici peste doi, niciodată. Iertați-mi sinceritatea… eminesciană, dar nu m-am putut abține. 15 iunie 2017. Chiar nimic, dar nimic despre Eminescu?

Lăcrămioara Miron