sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Sancţiunea, pedagogie sau scop?

0

Domnule Ag. şef pr. de poliţie B.C.,

Vreau să vă aduc la cunoştinţă, de la bun început, că fac parte dintre oamenii care respectă enorm uniforma, indiferent de instituţia care o foloseşte spre a-şi îndeplini misiunea socială: armată, aviaţie, marină, biserică, poliţie, ş.a., căci uniforma, indiferent de cultură sau loc geografic, simbolizează dimensiunea istorică, spirituală, morală şi fizică a instituţiei care şi-a asumat-o. Uniforma este sacră pentru cel care o poartă!

Deşi nu ştiu cât aur sau câtă rugină s-au adunat în educaţia/caracterul dvs., totuşi… vă scriu; numai ca să vă semnalez că, pentru câteva clipe, m-aţi făcut să mă îndoiesc de adevărul celor spuse mai înainte. De fapt, ce vreau să supun atenţiei Domniei Voastre?

În ultima zi a anului trecut, pe la ora 9:30, mergeam cu maşina într-o scurtă vizită de curtoazie la celebrul profesor de chimie şi memorialist nonagenar, domnul Constantin Zavati, colonel în retragere, intelectual cu un destin fabulos, demn de subiectul unui best-seller.

La intrarea din strada Gării în strada Avram Iancu, după ce am dat prioritate unei domnişoare şi am depăşit trecerea de pietoni, în spatele meu aţi apărut dvs. Eraţi singur în maşina de poliţie şi mi-aţi semnalizat să opresc. M-am conformat.

M-aţi întrebat de ce nu am acordat prioritate, iar eu am vrut să o chem ca martor pe domnişoara pe care tocmai o invitasem politicos să treacă de pe un trotuar pe celălalt.

Atunci aţi reformulat şi m-aţi întrebat de ce, la intrarea pe strada gării, nu am acordat prioritate unui autoturism care… „V-a claxonat insistent, pentru că aţi încălcat legea!”

V-am declarat că nu este reală situaţia descrisă de dvs., fiindcă, înainte de a vira, m-am asigurat stânga, dreapta, după care, cu calm, am intrat în strada principală, dar… „aţi văzut şi… cu ce viteză fantastică circula celălalt? ” v-am întrebat. „Parcă îşi dorea strada numai pentru el!”

Nu m-aţi contrazis, dar mi-aţi solicitat documentele. Încercând să vi le prezint, am constatat că, din grabă, schimbându-mi haina cu una mai potrivită anotimpului, am plecat de acasă fără acte. V-am cerut scuze.

Mi-am recunoscut „culpa” şi m-am oferit să vă spun din memorie CNP-ul, încercând să fiu cooperant. M-aţi verificat prin telefon din maşina poliţiei şi, la întrebarea mea dacă trebuie să semnez ceva, mi-aţi răspuns că nu e nevoie, deoarece voi primi acasă o scrisoare de avertisment!

Recunoscând că merit din plin avertismentul, mă bucuram în acelaşi timp că întâlnisem un om inteligent care, înainte de a lua o decizie, analiza situaţia corect!

Ulterior, chiar am povestit cunoscuţilor despre dvs., poliţistul care mi-a inoculat, prin comportamentul lui onest, chiar de la începutul anului 2018, o bună doză de optimism. Dar entuziasmul meu, în ceea ce vă priveşte, s-a topit de tot când am primit, acum câteva zile, în loc de „o scrisoare de avertisment” un Proces-verbal roz, cu… ditamai amenda de 870 de lei!

Ce să mai comentez? Disciplinat, deşi m-aţi amăgit, iar amenda mi-aţi stabilit-o în birou, primul lucru pe care l-am făcut după primirea plicului cu nr. 3198 de la Poliţie a fost să mă duc să-mi plătesc „greşeala”. Firesc, nu?

Însă… ceva nu este, totuşi, în regulă, domnule agent şef principal, nu vă nominalizez fiindcă aici, şi acum, supun aprecierii „doar modul straniu” în care aţi rezolvat „o anume situaţie”: scrieţi în Procesul-verbal că l-aţi încheiat la ora 10.30. Dar eu mă aflam în casa domnului profesor Constantin Zavati de la 9.40, cu o întârziere de 10 minute faţă de ora pe care o convenisem cu Domnia Sa; deşi v-am întrebat limpede dacă trebuie să semnez ceva, undeva, dvs. nu aţi bifat în Pr.v. nici o căsuţă măcar, la rubricile: refuză sau nu poate să semneze; deşi eraţi singur în maşină, iar prin jurul nostru nu era nimeni, la rubrica „martor asistent” aţi inventat unul. Scuze, dar acesta-i adevărul!

Nu îi citez numele scris în clar, fiindcă nu doresc să îi fac rău: poate fi o rudă de-a dvs., poate fi vreun prieten, sau… cine ştie ce individ care vrea să vă îndatoreze; i-aţi notat chiar şi CNP-ul; deşi mi-aţi comunicat că îmi veţi trimite o scrisoare de avertisment, la rubrica „alte menţiuni” din Pr.v. scrieţi, de mare mirare pentru mine, că: „I s-a adus la cunoştinţă că va fi sancţionat contravenţional”!?

De ce aţi făcut asta? Nu înţeleg! Deşi mi-am recunoscut greşeala de a nu fi avut actele asupra mea, ba chiar v-am şi mulţumit, naiv, pentru „modul civilizat” în care aţi decis rezolvarea regretabilei situaţii, nu pricep de ce aţi simţit nevoia să vă maculaţi imaginea de poliţist demn de respect, întărind legalitatea unui act de altfel corect, cu… „adjuvante incorecte”!? Oare, din lipsă de respect faţă de omul din faţa dvs.?

Faţă de uniformă? Sau… faţă de tot? Respectul faţă de oameni, la un poliţist, domnule ag. şef. pr. trebuie să fie o stare de spirit! Iar respectul oamenilor faţă de uniformă se obţine nu numai prin curăţarea ei de noroi, prin călcarea şi prin parfumarea ei, ci cu mult mai mult efect… prin nobleţea a ceea ce emană din interiorul ei; de acolo de unde, acum, vă aflaţi şi dvs., domnule ag. şef. pr., care ştiţi bine că munca poliţistului este, în principal, „de prevenţie” şi nu „de pedepsire”.

Şi care ştiţi la fel de bine că sancţiunea are, în primul rând, un hotărâtor rol pedagogic: „de educaţie” a cetăţeanului. Şi că în nici într-un caz nu este un scop în sine! Sper că m-aţi înţeles. Şi mai sper că sunteţi de acord că adevărul nu trebuie întărit prin minciună. Fiindcă, exact în felul acesta adevărul devine nesuferit şi murdar!

Cu explicabilă tristeţe, al dvs. respectuos,

Viorel Savin
Luncani, 16 ian. 2018

Rezerva de apă e la mine în baie

0

Am tot citit prin intermediul ziarului Deșteptarea despre necesitatea înființării rezervei de apă a Bacăului. De-a lungul timpului, am trăit și resimțit împreună lipsa unei rezerve de apă a orașului. Avariile produse în rețeaua aducțiunii de la Valea Uzului ne-au lăsat fără pic de apă în repetate rânduri. Îmi aduc aminte că în vremea copilăriei mele existau acele rezerve de apă la Gherăiești, care erau păzite. Cu mintea copilului de atunci nu înțelegeam de ce nu pot “fura” fructe din livada de acolo. Mergeam la gârlă cu părinții și încercând să scurtăm drumul spre malul Bistriței treceam adesea, pe furiș, prin gardul de sârmă ghimpată, însă nu puteam zăbovi prea mult de frica paznicilor. Înțeleg acum, în anul 2018, că a fost semnat proiectul Rezervei de apă a Bacăului, care va fi gata prin 2019. Abia atunci vom putea răsufla ușurați în cazul în care se întâmplă vreo avarie mare. Vom avea apă din această rezervă! Până atunci mă bizui pe rezerva mea de apă din baie, care a rămas în bidoane de la ultima sistare de apă. Și nu mă îndur să o arunc, pentru că nu se știe când, cum, prin ce împrejurări o să am nevoie de apă.

Tudor Morărașu

Cui îi folosește condica de prezență?

2

Din septembrie și până în prezent tot dau cu pixul în condica de prezență de la serviciu. Mi se pare că este o activitate total fără rost. Munca prestată de mine nu stă în cele opt ore pe care trebuie musai să le înroșesc cu pixul, pentru că, nu-i așa!?!, vine controlul și nu dă bine în acte. La mine la birou, toți semnăm condica: de la șofer, femeia de serviciu, liftier, paznic, funcționari de rang superior, inspectori, șefi etc. Toți avem o grijă: să semnăm condica! Normal că sunt destui restanțieri, care, nu au vreme de pierdut mâzgâlind registrul pus la dispoziție de manager. Nu am înțeles niciodată rostul condicii! La mine în firmă pontajul se face pe alte criterii pentru că eu nu sunt productiv doar de la 9.00 la 17.00 sau de la 12.00 la 20.00. Sarcinile mele de serviciu implică multe ore petrecute pe teren, așa că munca mea presupune prezența obligatorie la serviciu. Șefii mei știu prea bine unde sunt în timpul programului, cât mă implic și mai ales cum îmi câștig banii. Totuși, rămân la întrebarea: cui îi folosește condica de prezență? Cine sunt cei care ne verifică și la ce le folosesc registrele? Poate mă lămurește careva prin intermediul acestei rubrici.

Luca Moldovan

Gheața pe șosea, coșmarul oricărui șofer

0

Văd zilnic din ce în ce mai multe mașini, iar în această perioadă când temperaturile sunt în scădere, noi, șoferii trebuie să fim mai prudenți ca niciodată! Astfel, dis-de- dimineață după ce am dat cheie mașinii am vrut să mă îndrept către Piața Centrală și nici bine nu am plecat că mi-au și luat-o roțile mașinii prea repede înainte. Vremea și-a cam facut de cap după ce ne-a binecuvântat cu timpuri primăvăratice…dar era și cazul să vină frigul și inevitabil gerul… Dacă-i ger înseamnă că și poleiul și-a făcut loc pe astfalt iar mulți șoferi calcă prea târziu frâna…unul dintre acești oamenii era să îmi avarieze serios mașina…a fost și vina gheții, cei drept dar și a celui care era cât pe ce să mă lovească…conducea prea repede…Hai să fim mai prudenți și să evităm accidentele! Nu îmi fac griji neapărat pentru mașină, căci pot să îi schimb piesele sau să o repar cu polița RCA….Dar ce te faci când un pieton e prins pe trecere de un șofer inconștient? Rămâi cu regrete, tu ca șofer în cauză și pietonul cu traume…Oare nu-i mai simplu să fim mai atenți și să conducem corect? Mai multă atenție, înseamnă mai puține accidente, nu?
Sper că m-au auzit și autoritățiile prin intermediul acestei rubrici și poate vor desfășura mai multe programe de conștientizare…o fi de ajuns doar atât?

Vasile Bucur

Nevoit să fiu dependent de canapea

1

Aș vrea să alerg undeva în Bacău, însă, nu cunosc nicio pistă de alergare potrivită nevoilor mele. De preferat ar fi un teren cu gazon, cu iarbă. Spun asta pentru că vreau să-mi menajez articulațiile pe cât posibil. Nu caut să alerg pe beton, să fie clar! Merg destul de mult pe jos, însă, asta nu se cheamă neapărat mișcare. Munca de birou mă ține țintuit zilnic pe scaun câte 12 ore, iar corpul meu resimte acest lucru. Mi-ar plăcea să mă integrez într-un grup care îi motivează pe leneși, pe dependenții de canapea, care după o zi epuizantă nu caută decât confortul unui duș și al unui pat moale. M-am mutat recent în Bacău și locuiesc momentan în zona de nord a orașului. Pentru că nu cunosc foarte bine zona, aș avea nevoie de câteva sugestii. Poate că unii vor crede că cerințele mele sunt deplasate, însă prefer mișcarea în aer liber, în detrimentul sportului practicat într-un spațiu închis. O să îmi spuneți că pot să ies și să alerg aiurea, pe străzile dintre blocuri, dar eu ce vreau să sugerez celor în drept să o facă: mai multe piste de biciclete și de alergat prin Bacău. E greu?

Mulțumesc anticipat,

Dinu Lupașcu

Real Time Web Analytics