joi, 24 august 2017

Ca la noi la nimeni

0

Vă scriu în legătură cu periferia orașului, mai exact vorbim despre podul care face legătura dintre Ura și Izvoare.

Bălăriile sunt cât o statură de om, au împânzit trotuarul de nu mai avem pe unde merge. Traficul se știe că este foarte intens și nu putem merge pe stradă.

Când plecăm la serviciu este întuneric și sincer vă zic că îmi este frică. Poate vede cine trebuie din primărie și se va ocupa cineva și de noi mărginașii orașului că doar si noi suntem ai domnului primar. Să nu mai zic de taxe.

Mirăuță Claudia

Oare așa se lucrează la noi?

5

Sunt un băcăuan revoltat, care locuiește în cartierul Șerbănești, pe strada Luceafărului. M-am trezit în fața casei cu o ditamai groapa. Cică ceva lucrări de la CRAB sau cum s-o mai fi numind compania care ne furnizează apa rece.

Au găurit asfaltul, au înlocuit nu știu ce țevi, au delimitat zona, au lucrat, dar finalul este dezastruos. De aceea am trimis și o poză să se vadă despre ce vorbesc. Au astupat acea groapă dar nu au adus asfaltul la nivel, alături e și o canalizare, e totul denivelat.

Am crezut că mai continuă lucrările, dar se pare că nu. Am întrebat și eu pe doi muncitori de pe acolo cine trebuie să termine totuși ceea ce s-a început și mi s-a răspuns că Primăria Bacău. Ce treabă are primăria? Întreb și eu ca tot omul întreg la minte.

Adică unul sparge, dărâmă, strică, nu repară și să vină primăria se remedieze situația? Halal. Și până la urmă, cine va finisa lucrarea?

Ion Mărăndoiu

PS: Sesizarea a fost făcută pe telefonul redacției 0749.258.814.

Bariera buclucaşă

0

Of, spitalul ăsta care nu se mai termină. Ştiu că mai devreme sau mai târziu, lucrurile vor fi tranşate cumva. Problema e că, până atunci, nervii ne vor fi zdreliţi, zilnic, la fel ca şi maşinile noastre care trec prin zonă.

Mai exact, după ce ne-am rupt maşinile în curtea-şantier (pentru că, ani de zile, nu s-a gândit nimeni să niveleze şi să arunce nişte balast pe acolo), belele încă mai sunt, de data asta, la bariera care opreşte maşinile să intre în zona Dermato – Contagioase – Pediatrie – Maternitate etc.

Pot afirma că e prost concepută, pentru că, de fiecare dată când cineva vrea să iasă din curte, trebuie să aştepte să treacă mai întâi maşina care „intră”. Şi asta pentru că spaţiile (sensurile) sunt mult prea înguste ca să permită unor maşini să treacă simultan de barieră.

Dovadă sunt urmele lăsate pe borduri de şoferii mai puţin experimentaţi sau pur şi simplu neatenţi. Mă gândesc că, odată ce vor finaliza proiectul spitalului municipal, vor rezolva şi acest neajuns. Sper.

Claudiu R.

Cu moartea nu-i de glumit!

0

Se știe că drumul de la și până la litoral e lung, anevoios și mai ales obositor. Cine mă contrazice, înseamnă că nu este șofer sau că nu a condus noaptea, pe ploaie. La întoarcerea din concediu, am realizat pentru a nu știu câta oară cât de periculos este să conduci noaptea, pe drumuri neiluminate, și mai mult cu faza de întâlnire scurtă, pentru a nu-i orbi pe șoferii care vin din sens opus sau pe cei care depășesc, iar lumina farurilor îi deranjează în oglinda retrovizoare.

Să zicem că viteza de deplasare n-ar fi deranjat, mai ales că vântul bătea în rafale, însă, marea mea problemă este aceea că porțiuni întregi de șosea erau nemarcate. În alte zone, mai ales în Bacău, vopseaua care separă benzile de circulație este aproape inexistentă, iar noaptea este foarte ușor să pierzi direcția de mers. Abia puteam întrezări linia care delimitează banda întâi de banda a doua. Este drept că în șapte ore de mers cu mașina, te ajunge oboseala, însă, se spune că drumul trebuie să-ți fie prieten bun.

Ei bine, de cum intri în Bacău, șoselele lasă de dorit. Porțiuni întregi cu denivelări și marcaje inexistente, te fac să te simți “ca acasă”. Și cu toate acestea, zeci de mașini zburau efectiv pe șosea. La Sascut, goana uneia dintre ele a fost oprită brusc, când un autoturism de lux a fost implicat într-un accident de circulație. Luminile în funcțiune ale unei mașini de poliție erau singurul indiciu al accidentului. Urma apoi mașina neagră, avariată pe partea șoferului, cu airbag-urile declanșate la impact. Pentru moment, în bezna nopții mi s-a părut că văd moartea. Neagră ca smoala și rece ca ploaia! În rest, tăcere. Nimic altceva nu mai mișca. Când am trecut pe lângă accident, am privit totul cu încetinitorul, apoi, un fulger imens m-a trezit la realitate.

Cu moartea nu-i de glumit! Și m-am întrebat apoi dacă nu cumva la indus în eroare pe șofer lipsa clară a marcajelor de pe șosea. Dacă nu cumva l-au orbit pentru moment farurile vreunui bolid care rula la fel de grăbit din sens opus. Poate șoferul implicat în accident s-a simțit la fel de nesigur la volan, cum m-am simțit eu pe aceeași șosea scufundată în întuneric, pe care nu se văd clar marcajele benzilor de circulație. Cu toate acestea, cred cu tărie că viteza adaptată la condițiile de drum l-ar fi ajutat pe șofer să ajungă teafăr la destinație. Încă o dată, vă spun: cu moartea nu-i de glumit! Și poate cei care au în grijă drumurile naționale și nu numai, ne ajută să ajungem teferi acasă, călăuzindu-ne roțile mașinilor pe drumuri marcate corespunzător.

Ramona Popescu

Pe caniculă și morții au nevoie de aer condiționat!

0

Nu vă gândiți că fac vreo glumă macabră! Departe de mine acest gând! Când afirm că și morții au nevoie de aer condiționat, nu glumesc. Din nefericire, am fost la un priveghi în zilele caniculare și nu știu cum s-ar fi sfârșit toate, dacă familia celui decedat nu ar fi apelat la un capac frigorific. Da, pentru că la temperaturi caniculare și morții se topesc. Mai bine zis, se descompun.

Dar iată că cine a gândit acest sistem de răcire pentru sicrie, a știut ce face! La vremea priveghiului nu am întrebat pe nimeni cât ar costa montarea unui astfel de capac frigorific, însă, zilele trecute mi-a ieșit unul în drum, chiar la un magazin de pompe funebre aflat în vecinătatea gării. Undeva, la vedere, scria cu litere de-o șchioapă că închirierea unui capac frigorific costă 150 de lei/zi. Suma nu e nici mică, nici mare, însă aproape imposibil de suportat de către familiile îndoliate, cu venituri mici.

Am scos repede telefonul și am făcut o fotografie în speranța că poate ajut astfel pe careva să ia sau nu o decizie, dacă dă cumva nenorocirea peste ei. Am mai auzit de-a lungul timpului că unii apelează la capsule cu freon pentru a conserva pe timp de vară trupurile neînsuflețite ale celor adormiți. Alții cer ori la spital ori firmelor de pompe funebre să injecteze trupurile fără viață cu cât mai mult formol, ca să nu se strice în cele trei zile de priveghi.

Unele capele mortuare sunt dotate cu vitrine frigorifice, însă, ca orice serviciu, costă.

Cezar Grindea