joi, 14 decembrie 2017

Pe noi nu ne intreaba nimeni cum traim

4

Când am iesit la vot, in 2012, am pus stampila pe casuta Uniunii Social-Liberale fiind convins ca va aplica masuri de stânga, ca imi va da inapoi banii luati de Partidul Democrat Liberal din salariul meu, ca nu voi mai fi platit in bataie de joc (cu 1.200 de lei!!!) pentru munca dificila pe care o prestez in serviciile sociale, in concluzie ca voi trai mai bine.

Am pornit de la ideea optimista ca ministrii acestei aliante vor fi mai competenti si mai bine intentionati decât predecesorii lor. Realitatea imi arata cât de tare m-am inselat. Ca si cei din Guvernul lui Emil Boc, ministrii lui Victor Ponta au aceeasi preocupare: sa taie din venituri si sa majoreze birurile. Pe noi nu ne intreaba nimeni cum traim, din ce traim.

Au promis sa dezvolte economia, sa creeze locuri de munca, sa stimuleze afacerile firmelor mici si mijlocii, sa nu mareasca taxele. Dupa cum se vede, fac exact invers, mai mult, nu doar ca maresc taxele, dar le si inmultesc.

Stabilesc impozite speciale pentru apartamentele care figureaza ca sedii de SRL-uri, pun taxa pe benzina, majoreaza TVA, accizele si amenzile pentru soferi.

Nu au dezvoltat nimic, nu au stimulat nimic! Singura lor preocupare este sa ia mai multi bani de la noi. Pentru toti cei care ne conduc, am acelasi mesaj: Sa va fie rusine!

Veniti saptamâna viitoare!

2

Sunt un om simplu, care nu a avut de-a face cu functionarii statului decât atunci când si-a platit impozitele. Intr-o zi, am avut treaba in cea mai importanta institutie din oras, care isi are sediul in centru.

Am intrat, am dat binete, am explicat ce doresc si am fost indrumat de gardian la o camera de la parter. Aici, am batut la usa, iar am dat binete, am vrut sa intru, dar mi s-a spus sa astept. M-am conformat si am asteptat pe hol vreo 20 de minute.

Am batut iar la usa si functionara, singura din incapere, care isi terminase de mâncat pachetelul, m-a ascultat de data asta.

„Aaaa, dar nu aici, la etaj, imediat cum urci faci la dreapta”, m-a tutuit ea, amabila. Am urcat scarile, am batut la usa si am asteptat un raspuns. Dupa un sfert de ora, mi-am pierdut rabdarea: am intrat si am solicitat documentul pentru care venisem.

In birou, erau patru domnisoare si toate erau ocupate. Una tusea si isi facea un ceai, alta cerceta cu interes un set de esarfe, iar doua se uitau in calculator si discutau despre o sedinta. Cea racita a terminat de tusit si mi-a spus.

„Ne pare rau, dar colega care raspunde de dosar este in concediu medical. Veniti saptamâna viitoare.” Asa am sa fac.

Povestea sârmei ghimpate

2

bacaulvorbeste

Joia trecuta, pe o poarta a Colegiului Tehnic Anghel Saligny din Bacau a aparut sârma ghimpata. O mâna priceputa a infasurat sârma cu tepi, specifica unui lagar de concentrare sau unei inchisori.

In plus, aceeasi mâna priceputa, a uns poarta cu vaselina, semn ca motivul pentru care a fost luata decizia l-a constituit faptul ca prin acel loc elevii obisnuiau sa sara gardul. Din interior spre exterior, nu invers.

Surpriza a venit a doua zi, vineri, când o mâna la fel de priceputa, a dat jos sârma ghimpata, dar a lasat unsoarea.

Eu cred ca cine a pus sârma pe gardul scolii, transformând-o in inchisoare, n-ar fi dat-o jos daca, intre timp, nu s-ar fi interesat presa de acest subiect…(R.I.)

Intalnirea regionala a Partidului Noua Republica

0

Astazi la Bacau, a avut loc intalnirea liderilor regionali din Moldova ai Partidului Noua Republica.

Intr-o atmosfera de colegialitate si intr-un ritm alert si aplicat s-au discutat timp de aproape patru ore probleme legate de dezvoltarea filialelor locale, de extinderea in teritoriu a acestora, pozitia in diverse politici sectoriale precum si asupra problemelor ce vor fi discutate la Congresul Extraordinar al Partidului Noua Republica.

S-a luat hotararea ca astfel de intalniri sa se organizeze lunar, urmand a se stabili filiala ce va gazdui intalnire din decembrie.

Politia, cetatenii si gunoiul

3

Stiu pe cineva care chiar a sesizat Politia Primariei in legatura cu o situatie de genul celei relatat de reporterul ziarului (“Un oras curat sau curatat”) pe strada Bucegi.

Dupa doua zile i-a batut politia Primariei la usa si a intrebat-o pe femeie daca nu are altceva mai bun de facut decât sa “stea cocotata pe geam toata ziua si sa urmareasca oamenii care umbla prin gunoaie”.

Dupa ce a fost atentionat ca nu adopta o atitudine demna de functia pe care o detine datorita noua, a cetatenilor oraaului, agentul ar fi venit cu scuza clasica: “Nu avem ce sa le facem”.

Acum intreb si eu aici (ca in alta parte nu stiu unde m-as putea face auzit): daca Politia nu le poate face nimic celor care imprastie gunoiul pe care noi incercam sa il colectam selectiv, atât cât ne permite infrastructura, atunci cine sa le faca? Si ce facem? Ii lasam in pace sa faca mizerie in continuare?

E mai usor sa stai cu mâinile in buzunar si sa mai tipi din când in când la un biciclist care merge pe trotuar (aluia cica ai avea ce sa-i faci), când vine vorba de cei carora nu ai ce sa le faci intorci spatele si te faci ca nu vezi, iar la sfârsitul lunii vine salariul pe card. Dar nu se gândeste ca banii de pe cardul lui provin din taxele si impozitele pe care le platim noi tocmai pentru a avea un oras curat, sigur si civilizat.

Alexandru

Real Time Web Analytics