1 decembrie . Un fulger îmi atinge simțirea patriotică, moștenită. Conștiința îmi dă ghes că trebuie să fac si eu ceva. Ies în oraș în căutarea unei adunări( nu-s pensionar nostalgic). Poate vreun eveniment specific (nu cu fasole cu cârnat, desigur). Să serbăm împreună, români laolaltă. Din obisnuință, fac turul instituțiilor culturale: la Teatrul municipal – nici un afiș. Mă uit pe telefon. Nimic nici aici.. Apoi, văd semnalată ceremonia de la Cimitirul eroilor, organizată de armată (+primărie). Lăudabil, dar nu-i de mine, e departe și frigul aprig. Mă întorc la culturale.
Dar există Ateneul, îmi zic, care mă încântă destul de des. Un concert, sigur, vor face ei, un eveniment de zile mari, unde să serbăm împreună! cu acest specific istoric, al MARII Uniri a României. M-aș bucura să fie și intrarea liberă, ca odată, că doar o singură dată pe an, tot românul să se bucure, chiar de nu are cei 32 lei programați pentru culturale. Afisul mă contrazice cu asta, dar îmi zice : Avem muzică populară cu harnicii instrumentiști ai Filarmonicii. În fine, s-a făcut seară. La 18 30 intru în sală. Aș! arată exact aceeași sală de toate zilele!.
Nici un tricolor?! nici un simbol național, care să creeze/sugereze tematica specifică zilei. Asta o fi fost greu. Dar poate un vorbitor/prezentator o va face – prin vorbe – ca să informeze/educe publicul larg despre Marea Unire (Căci nu s-a studiat în școală istoria adevărată (de ex. contribuția Monarhiei). Îmi doresc asta de fiecare dată. Dar se trece direct la armonia MUZICII.
Concertul a cuprins melodiile noastre cunoscute, bine interpretate, de altfel, sub bagheta unui dirijor basarabean, Valentin Doni, cunoscut melomanilor băcăuani , și care deseori dovedise că simte românește, și ne invită și pe noi acum să „ASCULTĂm ROMÂNEȘTE”.
Am făcut-o, dar a curs o melodie după alta, fără vreo vorbă „bună” între , tot românească! (un legato, cu toate tranzițiile simfonice ale lui Gherghelaș). EXACT ca la orișicare concert folcloric! – FĂRĂ nici o TEMĂ! Nu-i nimic, doar oamenii să rămână adevărați!!… precum Muzica.
Ajunsă acasă, m-am dus la dulap, am scos vechiul meu steag tricolor și l-am arborat.pe balcon. Târziu, gândeam retrospectiv la Ziua națională din orașul Bacău: Tot Armata și Biseria/cimitirul cinstește eroii și regii /- diplomați care au contribuit la făurirea României! În fine, deschid tv-ul: muzică populară din nou , la mai toate posturile. Frumos. Dar altceva, sugestiv, vreo scenă de pe front de câteva minute, orice..
De obicei, Artele își dau mâna ( să iasă ceva rotund, bogat sufletește) – spre deosebire de oameni!.. Unde-i culoarea istorică, festivismul specific, mult așteptat, atașat acestei zile speciale, astrale, care a reușit – prin consecințele pozitive – să ne scoată din feudalism. Apoi îl întreb pe atotștiutorul Google: Ce s-a mai întâmplat la 1918 ? Dacă tot nu merg până luni la serviciu, voi afla.
(P.S. Șă ne ferească Dzeu de război, căci tinerii …n-au răgaz NICI de 5 minute pentru ȚARĂ/ascultarea Istoriei și nici atașament/simțire patriotică. Darămite , pe front, ca-în vecini ??!! Doamne, salvează România !)
Andreea Pop