Unirea Principatelor Române din 1859 reprezintă un moment de referință în istoria poporului român, marcându-și prezența în cărțile de istorie ca un pas semnificativ către consolidarea identității naționale. Cu toate acestea, paradoxal, în ciuda eforturilor de a celebra acest eveniment, societatea românească pare mai dezbinată ca niciodată în prezent. Observăm cu tristețe că, în ciuda unui entuziasm aparent în ceea ce privește Unirea de la 1859, românii se confruntă cu o realitate cruntă – o dezbinare profundă, care pare să compromită spiritul unitar inițiat de Mica Unire. Omul de stat Alexandru Ioan Cuza, prin reformele sale curajoase, a încercat să modernizeze și să unifice Principatele Române, dar paradoxal, astăzi, românii par să se teamă de schimbare și să respingă ideea de reformă. Cuza a fost silit să abdice sub presiunea unor politicieni, iar astăzi observăm că mulți dintre aceștia sunt venerați sau lăudați în ciuda acțiunilor lor controversate. Mai mult, dezinteresul manifestat față de învățarea și înțelegerea istoriei în școli contribuie la adâncirea acestui hiatus cultural. O societate care își pierde legătura cu rădăcinile sale istorice este predispusă la divizare și manipulare. Cuza a introdus reforme radicale, inclusiv reforma agrară, care a avut drept scop împărțirea pământului pentru a reduce discrepanțele sociale. Astăzi, ironia este că, deși românii laudă aceste reforme, există o opoziție puternică față de ideea împărțirii resurselor și a echității sociale. O întrebare firească se ridică: Cum putem să ne pretindem un popor unit și sărbătorit dacă uităm lecțiile istoriei noastre și nu reușim să abordăm problemele fundamentale cu responsabilitate și înțelepciune?
Matei C.