Cu vădită-ngrijorare,cei care l-au răstignit,
Pe Iisus,după tot chinul,care nu mai lua sfârșit,
Când l-au dat jos de pe Cruce…,într-o grotă,undeva,
L-au baricadat,în taină,să nu-l fure cineva…
Unul din apropiații,ce l-a însoțit mereu,
Stefan,a-ngrijit de dânsul,ca de însuși Dumnezeu,
Trupul Lui,lipsit de viată de pe Cruce coborând,
L-a îmbălsămat în giulgiu,după-un obicei de rând.
Între timp,cum asistase o mulțime de norod,
Într-o atmosferă tristă,ce domină la prohod,
Din mare curiozitate,toți ar fi voit să știe,
Dac-așa cum se prezise,Iisus avea să Învie.
Au urmat zile confuze,cu diverse comentarii,
Cu reactii diferite la multiplele scenarii,
Paznicii ce străjuiră,grota ce-au baricadat,
Au fost martorii de bază,la tot ce s-a întâmplat.
…………………………………………………….
Când ,Prohodul,azi se cântă,se redă,de fapt,o stare
Pregătind tot necesarul pentru o înmormântare…
O frumoasă-nșiruire,a tot ceea ce-a trăit,
Înainte,dar și după,(când)Omul (Sfânt )ne-a părăsit…
Nicolaie Ionescu
Bacău,Vinerea Mare-2024