După ce până prin 2015 salariul minim net a fost ținut timp de 25 de ani sub 200 euro net, iar până prin 2020 alocația unui copil era de doar 80 de lei, asistăm prin diferite tertipuri la creșterea bruscă a salariului minim, din care statul își ia partea direct sau indirect, aproximativ 60% din venituri. Munca este taxată “la sânge”.
După toate crizele, această creștere bruscă a salariului va duce inevitabil la falimentul multor firme mici. Inflația, pandemia, războaiele, unde tot politicienii au avut cel mai mult de câștigat… datoria publică aproape că se va dubla în curând, de la 35% din PIB la 53% în doar 5 ani.
Creșteri de salarii, de pensii, care vor pune gaz pe focul inflației. De la anul ne așteaptă măriri de taxe și impozite, mărirea TVA, a impozitului pe venit, pe proprietăți. Toate aceste “măriri” s-au făcut din împrumuturi, pe care tot noi le vom plăti și generațiile viitoare. O criză majoră ne bate la ușă, dar, asemenea Titanicului, care s-a izbit de icebergul inflației și acum, ușor-ușor, ne scufundăm pe ritmul muzicii menite să inducă oamenilor o stare de bine, chiar dacă totul în jur se scufundă…
Iar creșterea de 0,1% e făcută din exces de zel doar pentru a da bine în statistici. În realitate, suntem în recesiune, am trăit doar datorită perfuziilor banilor europeni, care, dacă nu vor mai veni, vom asista la o revenire a perioadei din anii 2008-2009…
Deja guvernul a triplat unele taxe, în doar 2-3 ani au introdus sute de noi taxe, atât pentru persoane fizice, cât și pentru firme… Avem organizarea administrativă din comunism, doar că avem vreo 4-5 milioane de locuitori mai puțini…
Ioja Gabriel