După lung șir de zile sufocante,în care-au curs burboanele șiroi,
Mai nou,tornade și-alte fenomene,cândva…,o raritate pe la noi…
Adăugate altor stări știute,ce colorau diurna componență,
Vara s-a încheiat neânsemnată și fără vreo schimbare de esență…
Deja un alt dorit ivit de soare,stârnind pale de ceață la hotar,
Cu-o adiere rece ,rezervată,întoarce-o altă filă-n calendar…
Cum vechi probleme mari ca importanță,nu și-au găsit soluții de final,
Se resetează ,parcă la comandă,în nou décor,cu timbru-autumnal…
Doar “Meteo” se-autosesizează,și-analizează,ca de obicei,
Vestind, cum de atâtea ori,asemeni,toamna ce-ncântă cu splendoarea ei…
Ca mâine e ,iar prima zi de școală,marea mobilizare e în toi,
Părinți și țânci,și-au pregătit ghiozdane,cu cărți ,caiete și hăinuțe noi.
Stau bătrânei la bârfă, la terase,la o cinzeacă,sau un țap cu vin,
Cu laude,pe când erau ei tineri,când pregăteau prezentul …,ca destin.
Dacă n-ar fi războiul în incintă,cu vești,de-amenințare la hotar…
Ar fi atât de încântată lumea, și liniștită…,că e toamnă iar!
Nicolaie Ionescu
3 septembrie 2024