In Autogara Bacau isi fac de treaba doua tinere cu fete angelice si accent moldovenesc.
Isi aleg cu grija „victimele” si le abordeaza cu un aer nonsalant. Spun intr-o româna stricata ca au nevoie sa dea un telefon si daca le cazi in capcana, risti sa ramâi fara portofel.
Pe mine erau sa ma pacaleasca in parcarea supermarketului din apropiere. M-au vazut de la distanta ca sunt ocupat cu cei mici si m-au oprit pe neasteptate, lânga masina.
Eu, atent la copii sa nu-i loveasca vreo masina, ele cu ochii pe portofelul meu. Le-am refuzat scurt, preocupat de cumparaturi si de copii si surprinse de refuzul meu, au bolborosit ceva in ruseste si s-au indepartat.
Urcând in masina, mi s-a parut ciudat totusi ca moldovencele nu s-au dus la masina vecina sa abordeze pe altcineva.
S-au strecurat usor pâna la intrarea in supermarket, dupa care au cotit stânga când si-au dat seama ca sunt fotografiate.
M-am trezit stând in masina si intrebându-ma ce vroiau exact de la mine si atunci m-am prins. Le-am mai urmarit o vreme cu privirea si nu mai pareau preocupate sa sune pe nimeni.
Se plimbau pe trotuar, cautând probabil o noua tinta. Ce-i drept, am mai auzit de faze asemanatoare, insa, pâna nu le traiesti, parca nu-ti vine sa crezi.
Cica una iti distrage atentia, in timp ce complicea ei cauta sa-ti fure din masina lucruri de valoare.
Valentin Gavan