Ca simplu cetatean al Bacaului si ca unul care a trait acele zile din August 1944 (aveam 14 ani) prin care a trecut orasul nostru, când, dupa trecerea României de partea aliantei anti-hitleriste, trupele germane aveau dispuse fortele de artilerie si de aviatie gata sa traga asupra Bacaului, imi exprim nedumerirea pentru ceea ce s-a petrecut in dimineata de 7 mai 2015, la Cimitirul Central, când, intr-un anonimat s-a „sarbatorit”, in avans pentru 9 mai, ziua in care a luat sfârsit razboiul contra Germaniei Hitleriste in 1945.
Ceremonia a avut loc la initiativa Ambasadei Federatiei Ruse din România, initiativa care, daca nu ar fi existat, probabil ca autoritatile locale nu ar fi oficiat nimic.
Au uitat oare autoritatile bacauane faptul ca intre 22 / 23 august 1944 si 9 mai 1945 au cazut in lupta zeci de mii de militari români pe frontul de vest, ca sa nu mai vorbesc de cei peste 400.000 de militari români pierduti in lupta pe frontul de est intre iunie 1941 si august 1944?
Pasivitatea locala a fost urmare a unei dispozitii de la Bucuresti sau a fost ceva chiar local? In ambele situatii a fost clar o greseala politica.
In iunie 1941, România a intrat intr-un razboi din care a iesit in august 1944 alaturi de Germania, fara a câstiga ceva, ba, din contra, dupa mai 1945 am ramas tot cu est, la râul Prut, pierzând insa si nordul Bucovinei.
Deci, am pornit in 1941 de la Prut, in ideea de a recuceri Basarabia, am ajuns pâna la Cotu Donului (de ce oare?), de unde ne-am intors invinsi, si, acum, in 2015, suntem cu granita de est, tot la râul Prut.
Istoria nu poate fi anulata sau schimbata, dupa placul unui partid sau altul, sau al unui conducator vremelnic. Istoria ramâne vesnica si nu poate fi stearsa cu buretele, dupa placul sau gustul cuiva.
Nelu Lupovici, Bacau