Se stie ca omul aduna intr-o viata lucruri cât sa-i ajunga pentru doua. Adunam de cele mai multe ori obiecte care nu ne sunt neaparat de folos, dar nici nu ne induram sa le aruncam, pe principiul ca „poate intr-o zi ne-o fi de folos”.
Unii au beciurile ticsite de vechituri, altii balcoanele si se pare ca printre toate aceste lucruri inutile isi mai gasesc locul si alte nimicuri. De exemplu, intr-un bloc de pe strada Carpati, cineva a dosit la intrarea in subsol, doua popice.
Si când spun asta ma refer la acele popice stradale care delimiteaza soseaua de trotuar, impiedicând astfel parcarea masinilor pe trotuar. Când am dat cu ochii de ele m-am gândit le ce i-o fi trebuind celui care le-a carat in scara blocului, având clar o alta destinatie decât cea initiala.
Cred ca persoana in cauza face parte din categoria celor care strâng lucruri si le duc la tara. Daca le-ar fi folosit in parcarea din spatele blocului, ar fi batut la ochi. Asa ca, cel mai sigur, omul le va duce la tara, sa-si delimiteze si el teritoriul…
La toate m-as fi asteptat, dar adunatul popicelor de prin oras intrece orice imaginatie. Si când de gândesti câti mai sunt … Mare e gradina Domnului!
Dumitru Duma