Ornamentele de sarbatori au umplut orasul, sarbatorile au inceput oficial, dar impodobirea Bacaului continua si zilele acestea. Copiii si adultii deopotriva se bucura de feeria de lumini.
Daca ar mai fi si zapada, atunci chiar ca nu te-ai mira sa-l vezi pe Mos Craciun, in sania lui trasa de reni veseli, coborând din vazduh, pe praf de stele, sa imparta daruri de poveste tuturor. In toata aceasta veselie generala, au aparut insa si vocile apasate de nemultumiri neintelese: “Ce risipa! Cu acesti bani aruncati pe ornarea orasului se puteau face atât de multe alte lucruri utile! Toata aceasta fanfaronada le tine de foame si de frig celor sarmani?”.
Raspunsul la toate aceste intrebari nu exista, fiindca pur si simplu nu poti compara mere cu pere. Orasul fara ornamente, in plina perioada a sarbatorilor, ar fi tern, trist, apasator. E singura prioada a anului când cenusiul orasului se estompeaza, când lumea e mai vesela, când copiii exulta, iar adultii se intorc in timp, pe vremea când asteptau cu inima cât un purice sosirea Mosului.
Este adevarat, nevoile sociale sunt enorme, majoritatea dintre noi sunt saraci, dar asta nu inseamna sa ne cufundam in resemnare. Zilele acestea, avem un motiv in plus sa ridicam ochii din pamânt, sa zâmbim si sa daruim din putinul nostru celor mai sarmani ca noi.