In 2009, din 205 de candidaturi, Comitetul Nobel norvegian, dupa mai multe intâlniri decât de obicei, acorda Premiul Nobel pentru Pace presedintelui american Barak Obama. Prin testament, Alfred Nobel (1833-1896), care nu a avut mostenitori directi, lasa imensa sa avere, acumulata in cea mai mare parte din beneficiile de pe urma descoperirii, fabricarii si comercializarii dinamitei, unei fundatii, infiintata chiar de el in 1895. Banii urmau sa se constituie in premii acordate unor personalitati care aduceau contributii importante omenirii in fizica, chimie, medicina, literatura si – paradoxal – in domeniul promovarii pacii. Spun paradoxal, deoarece banii din dinamita, o arma foarte puternica, urmau sa recompenseze persoane care luptau pentru pace.
Care au fost argumentele Comitetului Nobel? In primul rând, Barak Obama “a creat un nou climat in politica internationala”, “a conferit diplomatiei un loc central, cu accent pe rolul ONU”, pentru „eforturile extraordinare de consolidare a diplomatiei internationale si a cooperarii între popoare”, pentru “o noua viziune si eforturilor lui Obama pentru o lume fara arme nucleare”. “Se intâmpla rar ca o personalitate sa reuseasca, asemenea lui Obama, sa capteze atentia planetei si sa dea populatiei acesteia speranta unui viitor mai bun”, au afirmat, la unison, membrii Comitetului. Premiul consta intr-o medalie, o diploma si un premiu in bani, in valoare de 10 milioane coroane suedeze. Din 2012, din cauza crizei, dar si reducerii sumelor din producerea si vânzarea dinamitei (efectul promovarii diplomatiei in locul razboiului (!), suma a fost redusa la opt milioane coroane suedeze.
N-au trecut decât patru ani de când Barak Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace si, la prima iesire din front, acelasi presedinte, fapt fara precedent in istoria Premiilor Nobel, da ordin de atac impotriva unei alte tari, membra si ea a ONU. A fost ingropata diplomatia, rolul ONU a fost ignorat, cooperarea pasnica intre popoare este un principiu caduc. “Este decizia mea in privinta desfasurarii actiunilor militare in Siria, am decis, din toate motivele exprimate, sa atacam, iar atacul este limitat”, a declarat Obama, vadit stânjenit, fara puterea de a se uita in ochii milioanelor de telespectatori. O singura concesie a facut presedintele: va cere acordul Congresului. Toata lumea stie ce inseamna “un atac limitat” din partea SUA, a se vedea Vietnamul, Afganistanul, Iraqul etc., iar congresmanii, indiferent de culoarea politica, sunt oameni de afaceri, in mare parte “petrolisti”.
Presedintele sirian are bubele lui, toata lumea condamna genocidul din Siria, atacul cu arme chimice asupra populatiei civile, insa, la fel, opinia publica mondiala reclama faptul ca nu au fost epuizate toate “armele” diplomatiei”, rolul ONU in negocierea unei solutii pasnice, a altor organisme zonale si internationale. Dinamita lui Nobel face in continuare victime, din ordinul unui premiant al aceluiasi “Nobel”.