Nu sunt din Bacău, am venit cu ocazia Festivalului dedicat poetului George Bacovia, precizez că am mai fost invitat şi la o ediţie anterioară. În cele două zile cât am stat în oraş, am avut ocazia să mă plimb pe mai multe străzi, am fost la Bibliotecă (aveţi un parc foarte frumos), la Teatru, la Casa Alecsandri (Doamne, ce a mai rămas din ea!), la Casa Bacovia, foarte bine refăcută, cu o grădină superbă. Cât am văzut, oraşul mi-a plăcut.
Am parcurs de mai multe ori Pietonalul din centru, de la Hotelul „Decebal”, unde a fost cazat, şi până în Parcul Trandafirilor (mi-a spus un prieten băcăuan că aşa este denumit) şi am rămas neplăcut impresionat de felul în care arată, murdar, foarte mudar, stropit cu tot felul de lichide, de toate culorile, mii de resturi de gumă de mestecat lipite de gresie, resturi de ţigară, pete de ulei, găinaţ de păsări. Dizgraţios pentru un străin, poate localnicii sunt obişnuiţi, însă eu nu am putut trece cu vederea ceea ce am văzut şi am simţit.
Era un festival, au venit oameni din toată ţara, care au mai văzut şi alte oraşe, alte „pietonale”, cum sunt cele din Cluj, Timişoara etc. Nu dau eu sfaturi administraţiei locale, însă cu un furtun cu apă sub presiune, un dispozitiv de răzuit (curăţat) şi o mătură (am văzut această operaţiune într-o noapte la Oradea), această cale de acces, de promenadă, poate deveni mai atractivă, mai curată. Bacăul, am văzut, este şi Capitala Tineretului (!), tineret pe care l-am văzut doar aglomerând seara Pietonalul cu biciclete, role etc., deranjând trecătorii.
Să fie iertate aceste observaţii ale unui trecător de ocazie cu un simţ critic mai dezvoltat (deformaţie profesională).
Vlad Mirescu