Mă uitam de curând la ruinele fostelor ateliere în care se formau elevii din Bacău, din zona Autogării. Sincer m-am simțit dezamăgit că generațiile de astăzi nu au au norocul de a vedea ce lucruri minunate se făceau acolo. Am niște prieteni care încă mai au meseria în mână și încă mai fac treabă, cei mai norocoși la ei acasă sau chiar pe alte meleaguri.
Sunt și unii care ar fi vrut să învețe o meserie, dar n-au unde. Că de, acum toți sunt manageri, contabili sau vânzători, că-i mai ușor și banul iese. Dar, ce te faci cu ăla căruia îi place sculptura, olăritul sau mai știu eu ce îndeletnicire… lui ce-i dai de muncă?
Oare oamenii cu astfel de înclinați nu ar putea avea și ei un loc în care să se perfecționeze?
Revenind la Școlile de Meserii de pe vremea aia pe care o blamează lumea, cred că ne-a fost bine și atunci, așa cum era cu regimul ăla în care stăteai la coadă după lapte și pâine și te-a asculta securistul. Ei, dar atunci terminai școala, și lucrai în fabrică, și îți dadea și casă.
Atunci meseria era o mândrie, acum e un moft, se pare. Tare mi-ar plăcea să se facă ceva și pentru cei care vor să învețe o meserie și să-și murdărească mâinile. Să nu mă înțeleagă lumea rău, îmi plac și directori de bănci, șefi de raioane dar parcă vreau să-i văd și pe cei care vor să munceasă fără papion și cravată. Hmmm… ce ziceți?
Vasile Croitoru