Este saptamana patimilor Hristos. Saptamana in care o mama si-a plans copilul intr-un hohot de prohod. In fiecare zi o mama isi plange fiul.
Este mama lui Andrei, elevul disparut de 16 zile despre care nimeni, nici oficialitatile implicate, nici rudele, nici colegii, nici oamenii simpli de pe strada si nici preotii nu pot spune nimic, unde este si ce s-a intamplat cu el.
Un semn, atat si ar putea merge mai departe. Casuta vocala repeta: ” Ati accesat casuta vocala ….” . Autoritatile implicate repeta : “Lucram la caz, aveti rabdare” Preotii repeta: “Noi ne rugam, aveti credinta” .
Totul se repeta. Din pacate si zilele se repeta. Credinta si rabdare sora mea mai inca are. Pentru ce este mama si spera ca va veni momentul in care cercul asta zilnic se va rupe. Sufera intr-o tacere si cu o demnitate care-ti sfasie inima.
Eu am acasa, acum, 2 ochi mari, negri care sunt extrem de tristi. Sunt ochii fratelui lui Andrei, Atat de tristi incat ii este teama sa si vorbeasca despre subiectul acesta.
Ii este teama ca noi, adultii nu ii vom da ceea ce el isi doreste: pe fratele lui. Ma voi duce acasa, si-i voi spune ca Andrei este bine, ca noi si cei de la politie facem tot ce se poate sa il aducem acasa. Este saptamana mare. Sper sa nu fie o minciuna. E pacat.
Tamas Monica