Ma bucur sa vad persoane care iubesc Bacaul si sunt mândre ca sunt din acest oras. In urma cu mai bine de sapte ani m-am stabilit in Bacau cu tot cu cei trei copii ai mei din Bucuresti, in urma divortului. M-am gândit ca Bacaul, fiind un oras mic si oamenii sunt mai buni si mai omenosi cum ii sta bine moldoveanului, am inceput un comert in Piata Sud si mi-am vazut de treaba fara sa deranjez pe nimeni pâna in ziua de 31.05. 2014 când alt comerciant (din aceeia pe care ii gasesti in toate pietele) a considerat ca e timpul sa elimine concurenta prin cuvinte jignitoare, amenintari si injurii.
Ca tot omul am apelat la Politie, insa rau am facut, ca s-au intors toti impotriva mea si, culmea!, respectivul F.S. a iesit basma curata exact cum a spus el, ca nu stiu cu cine ma pun. In mai putin de o saptamâna mi s-a fabricat un cazier cât un pomelnic si am activitatea blocata pe 30 de zile. Or, stau si ma gândesc de ce toti de la conducere au ramas surzi la justificarile mele si la faptul ca atât eu cât si copiii nu avem alta sursa de venit decât taraba la care muncesc de dimineata pâna seara sa reusesc sa supravietuiesc, cum de este posibil ca niste oameni cu o anumita pregatire si un anumit statut sa faca intelegeri si compromisuri cu niste analfabeti care cred ca prin intimidare si amenintari ca in Evul Mediu rezolva problema si uite ca in secolul inteligentei bâta si pumnul inca nu sunt de domeniul trecutului.
Am ajuns sa-mi fie frica pentru mine si copiii mei si totodata crap de rusine ca nu stiu ce sa le raspund când ma intreaba de ce nu ma duc la serviciu. Bacaul este un oras frumos, dar cu destui oameni care se cred mari si tari, sprijiniti de anumite institutii. Vreti sa stiti raspunsul pe care l-am primit când am incercat sa-mi caut dreptatea? “De ce nu ti-ai vazut de treaba ta, te-a jicnit, te-a scuipat, e normalitate, mergem mai departe, ca asa stau lucrurile cu oameni din clasa muncitoare.” Asa mi s-a spus. Eu ma adresez si domnului primar, ca el este liberal, este drept si nu cred ca doreste sa vada niste copii murind de foame.
Adam Nicoleta