„Nea Ioane, tu ai un kilogram de aur în curte și ți-l scot eu, iar pentru asta o să primești 60 de grame de aur redevență. E lucru simplu: ceea ce ai nu vinzi, dai în concesiune, e un contract ferm, la noi e multă seriozitate. Şi, uite, dacă mă ajuți să scoatem în 20 de ani, îți dau și de muncă, cu un salariu de 5 grame pe an. De fapt, contribuția mea e minimă. Eu îți pun la dispoziție logistica, aparatele, instrumentele necesare, iar tu faci tot, iar la urmă vei primi o distincție europeană, ca să înțelegi că Europa nu uită niciodată să-și recompenseze truditorii. Nea Ioane, într-un timp bine definit trebuie să facem curățenie în curtea matale.
Ascultă-mă bine! Vom săpa, tu vei săpa!, și ce vei găsi, îmi vei raporta. Eu cam știu ce vei găsi și îți spun de pe-acum ca să știi la ce să te-aștepți: vei găsi bolovanul de aur despre care ți-am explicat cum stă treaba. Vei găsi multe alte resurse pe care nu știi să le scoți, dar eu te voi învăța. Ești înapoiat, asta e, nu trebuie să deznădăjduiești. Eu pentru asta am venit la tine: pentru a te încuraja. Îți redau speranța, dacă promiți că ești un elev docil și asculți de profesorul tău care îți vrea binele și numai binele. În fine, vei găsi în acel pământ din curtea casei tale oase. Da, ai auzit bine: oase. Acele oase sunt istoria ta, care vezi limpede că nu te ajută cu nimic. Un șir nesfârșit de războaie pentru apărarea unui pământ în care îți vor zăcea oasele în cele din urmă. Eu îți vorbesc de pace, nu de război. Vreau ca tu să fii un om care să nu se mai împotrivească la orice cuvânt, chiar dacă acel cuvânt înseamnă deposedare, delegitimare, desființare. E clar? Nea Ioane, eu tocmai ți-am predat un curs european de toleranţă şi consider că ești unul dintre absolvenții pe care pot să mă bazez și care are în faţă tot viitorul plin de promisiuni și strălucire.Un lucru mai am să-ți precizez. Fă bine și aruncă icoana pe care o ții pe perete, fiindcă din cauza ei nu se dărâmă peretele casei.
E lucru ciudat! Cercetătorii noștri, vreau să spun cei mai titrați, cei din centrele de prestigiu, au găsit o explicație științifică oarecum bizară. ei susțin că nu peretele ține icoana, deși noi asta vedem și așa am văzut secole de-a rândul. Cel puțin dinspre vest așa se vede. Deci nu peretele ține icoana, ci icoana ține peretele ăsta de lut care te apără de tot felul de intemperii. Tu trebuie să dai frumușel icoana jos ca să pice odată șandramaua asta, că în Europa nu ai cum să intri cu pământ și paie, ci cu material nou, așa cum îți voi vinde eu la un preț pe care o să-l plătească nepoții și strănepoții tăi, fiindcă tu n-ai să poți niciodată să acoperi cheltuiala pe care am să ți-o pun în cârcă. Cu Dumnezeu din icoana matale nu știu ce voi face… Vorba vine că nu știu… Eu știu tot. Te urmăresc dintotdeauna. Ia uită-te pe ecranul ăsta! Ce vezi? Exact. Ești tu de ieri, de acum o sută de ani, de acum două mii de ani, ești tu, care te trezești dimineața și îți faci cruce și săruți pământul ţării tale.
Dar dacă icoana nu-i pe perete, la ce să te mai închini? Şi dacă pământul nu e al tău, la ce să-l săruți? Nea Ioane, uită-te la mine! Cine ești tu? Tu nu ești Ion! zi după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Repetă-ți tot timpul lucrul ăsta, e foarte important. O să scapi de povara injustă a identității naționale. Când ai ezitări, cheamă-mă și eu îți voi aduce aminte lecția. Memoria nu este bună, creează obsesii. Şi n-aș vrea ca tocmai tu să fii catalogat ca având obsesii naționaliste, religioase. Trăim într-o epocă în care pe mine mă interesează ce ai, nu cine ești. Zi încă o dată după mine: “Eu nu sunt Ion!”. Foarte bine! Mai zi odată! Vezi câtă muncă e ca să distrugi un popor?” 🙄
Acesta a fost un cutremurător fragment din excelenta carte „România furată – Raportul comisarului european Samuel Scheib”, scrisă de Sergiu Ciocârlan.
Marco Santorelli Adrian