Personal,întotdeauna,am fost sincer cu oricine,
Și-n orice împrejurare de-am avut de spus ceva,
Făr-a ține cont de nimeni,ce-o să creadă despre mine,
Am fost consecvent,și sigur, precizând părerea mea.
Chiar de mulți o să mă-njure,sau,tot mulți o să bârfească,
Și tot mulți mă vor trimite,unde eu nu îmi doresc,
Adevărul îl voi spune și, de el o să ranească,
Este bine să se știe,că și alde noi,gândesc.
În această furibundă,generală încâlceală,
Care a cuprins Pământul,cât el e de-ntins și lat,
Mare parte din românii,speriați de crunta boală,
Se-ntorc disperați în țară de pe unde au plecat.
E normal,ar zice unii,este însă o problemă:
Cei ce-au împânzit Pământul,nu știu de-au realizat,
Că în urma lor acasă,au lăsat un gol în schemă,
Și de soarta sănătății,nimănui nu i-a păsat.
După ce amar de vreme,a muncit ,în țări străine,
Și-a trimis la cei de-acasă,banii ce i-a câștigat,
Când e vorba de vreo boală,respectivu-acasă vine,
Să se caute la doctor…,dar pe banii de la stat.
Căt o fi de permisivă,legea în democrație,
Și-nțelegători românii cu acei ce sunt la greu,
Asta aș cataloga-o ,mai mult ca pe o hoție,
A celui cu gura mare și cu foarte mult tupeu.
Cine vede și aude,dar în plus și înțelege,
Și-a fost cocoțat prin voturi,deputat,sau senator,
Să-ncropească de urgență,dreaptă și-nțeleaptă Lege,
Care ține de nevoia și bun-simțul tuturor.
Nicolaie Ionescu
Bacau,11.04.2020