O majoritate știm, că lumea-i mare,/ Și-n desișul lumii,te poți rătăci,
Totuși mulți sunt care, pleacă-n căutare, / Mult amarul vieții, vrând a-l îndulci…
Și lasă în urmă, vieți înnegurate,/Chiar de-și dau cu seamă că n-ar trebui,
Și că e posibil, după-atâtea toate ,/ Să se-aleagă praful, de ce vor zidi.
Cu rele și bune,în continuare,/Al vieții scenariu, trece zi cu zi,
Dar, se și topește ca o lumânare,/ Cum, nimeni nu poate a se-mpotrivi.
Într-o zi, dorința fiind cu împlinire,/ Se întoarce-acasă cel rătăcitor,
Aflând cu stupoare și dezamăgire,/Că nu tocmai el e, un învingător.
În lipsă, copii au crescut…,minune,/ Iar soțul…sau soața s-au înstrăinat.
Și, rătăcitorii, ce simt nu pot spune,/ Doar regretă clipa-n care au plecat.
Mai mult, se întâmplă, să apar-o boală,/Ce încet, dar sigur, le ia din puteri,
Și o viață-ntreagă de agoniseală,/ Uneori se curmă-n chinuri și dureri.
Vă spun toate-acestea, pentru regândirea,/Modului în care, vă organizați,
Ca după o viață, cătând fericirea,/ Să n-o pierdeți ,culmea, chiar când o aflați.
Nicolaie Ionescu, Bacău, 07.04.2021