Știți că au venit cocorii…?…au venit cu siguranță,
I-am văzut dând roată,roată,sus pe cer,ieri dimineață…
Cocori,berze,ce-or fi ele,că,nu le văzui de-aproape,
S-au lăsat încet,în mlaștini,pe pășunea dinspre ape…
Erau mulți…,(sau poate multe),oricum,nu au stat pe gânduri,
Că,s-au apucat de treabă,țopăind prin bălți,pe grinduri…,
După masa copioasă și odihna pe-un picior,
Ridicându-se-n înalturi ,depărtându-se în zbor…
S-au dus spre Siret,probabil,că sunt locuri mai retrase,
Nu-i precum aici în urbe,unde, peste tot sunt case.
În zăvoaie,pe mesteceni și pe plopi cuiburi durează,
Și clocesc…,până când noua,generație urmează.
Nu m-am întrebat vreodată,care-i de fapt,țara lor,
Aici unde-acum sosiră,sau de-unde-au venit în zbor?
Nu,s-avem motiv de bârfă,sau știu eu,altă scofală,
Că la mintea lor îngustă,ce-ar conta…,țara natală?
Minte-ngustă…,n-aș prea crede,aș zice c-o au chiar mare,
Că,de unde-atunci,atâta…spirit de orientare!?…
Compară-i cu demnitarii,ce se dau experți în toate,
Dar, nu știu,țara natală,pe o hartă s-o arate!
Nicolaie Ionescu
Bacau,23.03.2022