Știri de știri, după accidente. Nu s-a mai ajuns la acest debit din anul cutare. Temperatura din această zi, din localitatea x, nu a mai fost înregistrată de acum xx ani. Schimbările climatice duc la deșertificare, secetă. Mare noutate? A fost o dramă în 1946-47, după război. „Seceta a ucis orice boare de vânt/Cerul s-a topit și a curs pe pământ…” anticipa Labiș în 1954, nevoia de hrană de care va duce lipsă totdeauna, majoritatea populației planetei. Și sacrificiile pe care omenirea va trebui să le facă. Nimic deosebit sub soare s-ar spune, care se luptă și el, aproape ciclic, cu revoltele plasmei care mai evadează în univers, lăsând-ul treptat și pe el fără resurse. Nu mai apucăm noi. Dacă la reuniunile reprezentanților țărilor puternic industrializate s-a ajuns să fie considerate gazele naturale și energia atomică, ca fiind „Energie Verde”, atunci e jale. De ce să mai fie sacrificate bietele donatoare de biftec, care dau și îngrășământ bio, doar pentru că se „beșe des”, aruncând metan în atmosferă? În Marea Negră se fac forări, sunt mine, nave cu hidrocarburi și armament scufundate. Oare nu au niciun efect asupra mediului și asupra oamenilor, exercițiile militare și bombele aruncate în războiul pornit fără nicio logică din vecini? La sol, depozite de carburanți incendiate, rachete, incendii, substanțe chimice eliberate care ucid în timp. După Al Doilea Război Mondial, aproape toată muniția neutilizată, fără a fi neutralizată (dezafectată), a fost debarasată în mai multe strâmtori, atât în Atlantic cât și în Pacific. De la Pilat lecție, s-au spălat toți beligeranții pe mâini, și cum o mână curăță pe alta de urmele de sînge, tamponând ușor obrazul, au îngropat gunoiul sub valuri. Acum se fac reportaje și se trag semnale de alarmă, pentru locuitorii unor zone întregi, de pericolul care urmează după ce apa sărată și-a făcut datoria. Curenții oceanici eliberează zilnic concentrații de elemente chimice, care se găsesc firesc în modul lor natural de evoluție a pâmântului, dar care combinate în laboratoare, au devenit extrem de nocive. Peștii pe care îi consumăm au în carnea lor asimilate concentrații mari din aceste elemente chimice nocive. Învățăm ceva? Cum se poate opri un război? Fără a genera altele, când orgoliile personale dar mai ales interesele pe plan global, pentru ultimele resurse naturale rămase, sunt mai cinice și nocive decât gloanțele? Avem atâta energie și noi vrem să tragem heblul! Goe! Șăzi la locul tău! Cugetă la ce faci, dar nu prea mult că ajungi ca ăla de la Hamangia! Liber cugetător. Măcar ăla avea șefa cu fertilitatea aproape, și o ciosvârtă… de opozant, pusă la pârpolit pe foc. Altfel nu ajungeam aici.
Dan Oprea