Circul zilnic cu autobuzul, de dimineata pâna seara, asa ca am suficient timp sa observ oamenii. In goana matinala spre serviciu sau scoala, nimeni nu are timp de alte lucruri. Calatorii infrigurati, isi gasesc loc pe scaune sau ocupa spatiile dintre rânduri.
Multi dintre ei, inca, somnorosi, incearca sa intre in ritmul zilei ascultând muzica in casti sau verificând ultimele postari de pe retelele de socializare. Sunt placute astfel de gesturi adolescentine, dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ei bine, lucrurile se schimba in autobuz in jurul prânzului. Lumea este mai odihnita, mai relaxata, iar cei care au de parcurs un traseu mai lung chiar citesc.
Citesc prin statiile de autobuz sau chiar in mijloacele de transport. Intr-o zi, o adolescenta, invata de zor la biologie. Tin minte ca pe caiet ei erau multe desene cu sistemul ocular. Alaturi de ea, statea o colega, care era destul de absenta.
Nu o preocupa deloc ce repeta soptit eleva cu pricina. Au coborât in zona Tic-Tac, semn ca invatau la Colegiul Pedagogic. Intr-o alta zi, in fata mea, o doamna profesoara a scos din geanta ei un set de teste. Femeia s-a detasat de tot ce era in jurul ei si s-a apucat de corectat testele cu pricina. Am incercat sa o inteleg si sa ma pun in locul ei.
Am sfârsit trezindu-ma ca emit pareri pro si contra. Am coborât din autobuz, lasând-o in urma, ce aceleasi preocupari. Intr-o alta zi si o alta statie de autobuz, o alta tânara citea o carte. Urc in primul mijloc de transport si gasesc loc in fata. M-am asezat lânga o domnisoara care citea romanul “Fluturi”, de Irina Binder.
Cred din tot sufletul ca toate au un rost pe lumea asta si ca nimic nu este intâmplator, iar apropierea de carte ne poate face mai intelepti, mai ingaduitori. Sper doar ca aceste preocupari legate de lectura sa nu aiba legatura doar cu perioada tezelor.
Miruna Bonta